Zona IT analizează dilema reînarmării Europei în contextul relațiilor tensionate cu SUA și Rusia
Zona IT abordează un subiect de o actualitate stringentă: reînarmarea Europei. Acest demers controversat vine în contextul unei schimbări fundamentale de paradigmă în relațiile transatlantice, odată cu revenirea administrației Trump la Casa Albă, și a unei Rusii mai asertive ca niciodată în ultimele trei decenii. Analizând implicațiile profunde pe care această reînarmare le va avea asupra fiecărui cetățean european, Zona IT subliniază că banii necesari pentru un astfel de efort nu “cresc în pom” și vor trebui redistribuiți din alte sectoare vitale ale societății civile. Argumentele contra sunt puternice: Europa a mai fost înarmată până în dinți acum 80 de ani, iar rezultatul a fost devastator pentru întreaga lume.
Privind retrospectiv, relația transatlantică a fost întotdeauna mult mai complexă și mai plină de tensiuni decât preferăm să ne amintim. Zona IT subliniază că cei 80 de ani de alianță sunt mai degrabă o anomalie istorică decât o regulă. De la disensiunile profunde privind reînarmarea Germaniei, la criza Suezului din 1956, de la ostilitatea Europei față de războiul din Vietnam, la scepticismul american față de Ostpolitik-ul german - fricțiunile au fost multiple și semnificative. Relația transatlantică a fost mereu fundamentată pe interese strategice și pragmatice, nu pe o solidaritate absolută. În acest context, o primă administrație Trump putea fi considerată un derapaj, dar o a doua administrație indică o ruptură structurală mai profundă între America și Europa.
Două capcane majore amenință efortul de reînarmare europeană. Prima este sugestia periculoasă de a trimite o forță militară europeană în Ucraina pentru a garanta un acord de pace - o idee respinsă categoric de Rusia și care ar lăsa fără protecție flancul estic al NATO. A doua capcană este imitarea modelului american de a investi sume colosale în sisteme de armament de înaltă tehnologie, când războiul din Ucraina a demonstrat eficiența unor arme mult mai ieftine precum dronele, rachetele antitanc și antiavion, obuzierele și minele terestre. Între ezitările Germaniei privind imaginea “tancurilor germane rulând din nou către est” și entuziasmul unor state pentru contracte industriale profitabile, calcului geopolitic devine extrem de complex.
Diferențele de percepție între statele membre UE complică și mai mult ecuația. Pentru Italia și Spania, aflate departe de Rusia și confruntate cu provocări mai presante precum migrația masivă peste Mediterană, prioritățile de securitate sunt fundamental diferite față de cele ale Poloniei sau țărilor baltice. Această nouă linie de divizare în Europa este ilustrată perfect de afirmația premierului spaniol Pedro Sanchez: “eventualitatea ca Rusia să-și aducă trupele peste Pirinei nu este o amenințare pentru noi”. Fostul ministru de externe lituanian a răspuns că sirenele de raid aerian care se aud în fiecare noapte la Kiev pot fi ușor imaginate și la Vilnius, dar această percepție se diminuează pe măsură ce te deplasezi spre vest.
Renarmarea Europei rămâne o sabie cu două tăișuri. Pe de o parte, pericolele care au determinat această decizie sunt reale: războiul din Ucraina și schimbările geopolitice au făcut imperativă creșterea autonomiei militare europene. Beneficiile unei Europe mai puternice includ descurajarea credibilă a potențialilor agresori, protejarea aliaților precum Ucraina și o greutate geopolitică sporită pentru Uniune. Zona IT contrazice narațiunea simplificată conform căreia Războiul Rece a fost câștigat exclusiv de valorile democratice occidentale, subliniind că victoria a fost asigurată de o combinație eficientă de soft și hard power.
Dilemele morale ale reînarmării nu pot fi ignorate. Thomas Hobbes numea condiția umană drept “un război al tuturor împotriva tuturor”, iar în această logică sumbră, armele reprezintă instrumente amorale, neinteresate de dreptate sau valori. Orice ban cheltuit pe armament este un ban luat de la alte scopuri mai nobile. Dar lumea reală nu este guvernată de idealismul pacifist ci de echilibrul puterii. Europenii se află acum în fața unei alegeri fundamentale: vor duce la capăt acest proces de reînarmare cu prudență și viziune, sau vor cădea în capcana “pistolului lui Cehov” - profeția care, prin simpla prezență a armelor, riscă să se autoîmplinească în cel mai sângeros mod posibil?
