Zlăvog ne arată cum Anamaria Prodan l-a făcut om pe Laurențiu Reghecampf
Zlăvog analizează un fragment dintr-un podcast în care Anamaria Prodan vorbește despre eșecul căsniciei sale cu Laurențiu Reghecampf. Cu un discurs caracterizat de exprimări contradictorii și paradoxale, impresara susține că mariajul lor a reprezentat “proiectul vieții sale”, în care a încercat să transforme un “băiat mediocru din Liga a doua din Germania” într-un antrenor de succes. Zlăvog evidențiază ipocrizia din discursul Aneimaria Prodan, care pe de o parte se laudă cu educația sa superioară, iar pe de altă parte folosește un limbaj violent și vulgar.
Un aspect central al analizei este conceptul pe care Anamaria îl repetă obsesiv: “apa și uleiul nu se pot amesteca”. Prin aceasta, impresara sugerează că doi oameni din clase sociale diferite nu pot construi o relație durabilă. Zlăvog subliniază ironia situației, având în vedere că acum Anamaria este într-o relație cu boxerul Ronald Gavril, care provine dintr-un mediu similar cu cel al lui Reghecampf, dar pe care îl descrie ca pe un înger imaculat, neatins de “răutatea lumii”. Această inconsecvență în discurs pare să arate că lecțiile trecutului nu au fost pe deplin asimilate.
Zlăvog evidențiază și felul în care Anamaria Prodan se prezintă drept salvatoarea lui Reghecampf, cea care “l-a făcut om”, în timp ce afirmă că acesta nu avea educație și provenea dintr-o clasă socială inferioară. Este subliniat comportamentul controlant pe care îl descrie chiar ea, de la a-i dicta cum să se îmbrace și să mănânce, până la a-i interzice să consume alcool. Cu toate acestea, persistă în a-și idealiza fosta relație, considerând-o un “simbol al familiei perfecte” pentru întreaga societate românească.
Zlăvog remarcă discrepanța dintre percepția Aneimaria despre sine și realitate, aceasta considerându-se o persoană cu educație superioară, dar comportamentul și limbajul său demonstrând adesea contrariul. Comparația pe care o face impresara între fostul soț, Tiberiu Dumitrescu, descris ca provenind dintr-o familie educată și de elită, și Reghecampf, portretizat ca un mediocru cu talente dar fără disciplină, doar întărește convingerea sa că diferențele de clasă socială și educație sunt insurmontabile într-o relație.
Ironia situației actuale o reprezintă relația Aneimaria cu Ronald Gavril, un boxer de 37 de ani, cu 14 ani mai tânăr decât ea, pe care îl descrie în termeni exagerați: “neatins de nimic rău”, “parcă a trăit într-o peșteră”. Zlăvog observă că acest tipar de comportament, în care Anamaria își idealizează partenerul actual doar pentru a-l disprețui ulterior după despărțire, pare să se repete, sugerând că nu a învățat din greșelile trecutului, în ciuda discursului său moralizator.
Ce rămâne tulburător în această analiză este disprețul evident al Aneimaria Prodan față de ceea ce ea consideră a fi o clasă socială inferioară, ilustrat prin afirmații șocante precum “Ce crezi că copilul meu va trăi vreodată din 1000 €?”, o sumă care reprezintă salariul mediu în România. Acest snobism combinat cu o percepție deformată asupra propriei persoane creează un personaj complex și contradictoriu, a cărui evoluție în relațiile personale pare să urmeze același tipar, indiferent de lecțiile aparent învățate din trecut. Și poate că cea mai mare ironie este că Anamaria continuă să caute bărbați pe care să-i “salveze”, ignorând complet propriul său sfat că “oamenii nu se schimbă niciodată”.
