Andrei Ruse, colegul lui Zaiafet, aduce la lumină o poveste cutremurătoare a deportării romilor în timpul războiului
Există fragmente de istorie care nu pot fi predate în manuale, dar care trebuie percepute prin simțire directă. Andrei Ruse ne introduce într-o astfel de poveste necunoscută și cutremurătoare: “Primăvara la Buc”, un roman bazat pe mărturiile reale ale lui Mircea Tănase, tatăl sociologului Gelu Duminică, despre deportarea romilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Această carte, scrisă la începutul anilor 2000 și publicată abia acum, după 16 ani de la moartea autorului, dezvăluie atrocitățile petrecute la Bug, unde peste 25.000 de romi au fost abandonați fără hrană și fără resurse de bază pentru a supraviețui iernilor grele.
Romanul urmărește povestea familiei lui Ivan, un fierar harnic și chibzuit, care se mută din Basarabia la Galați în anii ‘30. Deși își construiește o gospodărie frumoasă și prosperă, războiul vine ca un tăvălug peste viața lor. În timp ce Ivan este trimis pe front să lupte pentru România, o parte din familia sa ajunge deportată la Bug. De aici, cartea se transformă într-o extraordinară poveste despre supraviețuire și camaraderie feminină, având în centru pe Anica, sora mai mare a naratorului, și prietena ei, Iftinca, care luptă împotriva unor condiții inumane pentru a-și păstra viața și demnitatea.
Autorul, Mircea Tănase, deși având doar șapte clase, reușește să compenseze lipsa studiilor printr-un har narativ remarcabil, asemănător cu cel al lui Creangă. Scenele descrise, fie ele brutale sau pline de speranță, abundă în culori și detalii senzoriale atât de vii încât cititorul trăiește aproape fizic experiențele personajelor. Imaginea primăverii, de unde și titlul romanului, marchează momentul în care supraviețuitorii află câți dintre ei mai sunt în viață, aducând speranță și renașterea dorinței de a lupta pentru existență, în contrast cu atrocitățile descrise anterior.
Drumul înapoi spre casă al Anicăi și Iftincăi reprezintă partea cea mai tensionată și plină de suspans a cărții. Această călătorie, care pare aproape imposibilă, devine cu atât mai emoționantă când realizăm că povestea este una reală. Autorul reușește să dezvăluie realitatea dură la care au fost supuși romii la Bug, fără a cădea în capcana jelaniei sau a învinovățirii de tip naționalist. Dimpotrivă, narațiunea sa clocotește de umanitate și speranță, căutând răspunsuri profunde despre condiția umană și reziliență în fața răului.
Gelu Duminică mărturisește că inițial nu a crezut că povestea tatălui său ar putea interesa pe cineva, având chiar o oarecare temere de asumare. După moartea autorului în 2009, manuscrisul a rămas necitit pentru mulți ani, până când Andrei Ruse l-a descoperit și a recunoscut valoarea sa inestimabilă. “Domnule, mi-ai dăruit o comoară,” i-a spus Ruse lui Duminică după ce a citit manuscrisul. Rolul său a fost de a cizela textul, păstrând însă vocea autentică a autorului, și de a se asigura că această poveste vitală va ajunge în mâinile cititorilor.
Într-o lume în care memoria colectivă devine tot mai fragilă, “Primăvara la Buc” ne amintește de importanța păstrării mărturiilor despre trecut. “Tată, vremea lui Antonescu o să mai vină și oamenii habar nu au ce s-a întâmplat atunci,” spunea Gelu Duminică, subliniind necesitatea acestei cărți în contextul actual. Toate drepturile de autor din vânzarea acestui roman vor fi donate pentru burse către copii dezavantajați. Povestea lui Mircea Tănase nu este doar despre durere, ci și despre solidaritate, iubire și credință - o mărturie care ne învață să fim mai buni și să nu uităm niciodată costurile uriașe ale urii și extremismului.
