Zaiafet analizează conexiunile periculoase dintre Călin Georgescu și ideologia legionară
Zaiafet abordează un subiect controversat dar necesar în contextul politic actual: legăturile dintre Călin Georgescu, candidatul care a obținut 22% din voturi la alegerile prezidențiale, și ideologia legionară. Materialul analizează în profunzime asemănările dintre discursul lui Georgescu și cel al legionarilor interbelici, în special al liderului lor, Corneliu Zelea Codreanu. Această analiză devine cu atât mai relevantă cu cât, după intrarea lui Georgescu în turul doi, cuvântul “legionar” a devenit cel mai căutat termen pe DEX online, semn că mulți români au votat fără să cunoască implicațiile acestei asocieri ideologice.
Analiza lui Zaiafet urmărește trei direcții principale: similitudinile dintre ideile lui Georgescu și cele ale legionarilor, opiniile lui Georgescu despre legionari și liderii lor, precum și legăturile sale cu mișcările neo-legionare contemporane. Discursul lui Călin Georgescu se centrează pe concepte precum națiunea, poporul și demnitatea națională, folosind o retorică aproape identică cu cea a lui Zelea Codreanu. Ambii invocă o vârstă de aur a României, glorifică aceiași eroi naționali și promovează o viziune mistică asupra relației dintre popor și lider. Interesant este că Georgescu îl include pe însuși Zelea Codreanu în panteonul său de eroi naționali.
Relația dintre religie și politică reprezintă un alt punct comun între discursul legionar și cel al lui Georgescu. Ambii folosesc un limbaj mistic-religios, invocând frecvent divinitatea și prezentând misiunea lor politică drept o chemare spirituală. Această abordare se îndepărtează de tradiția democratică modernă, care presupune moderație, dialog și compromis. În schimb, Georgescu, asemenea legionarilor, se poziționează ca un mediator între popor și divinitate, promițând o revoluție morală mai degrabă decât soluții concrete la problemele societății.
Legăturile lui Călin Georgescu cu organizațiile neo-legionare contemporane sunt bine documentate. Asociații precum Gogu Puiu, Frăția Ortodoxă sau Fundația Ion Gavrilă Ogoranu l-au susținut constant în ultimul deceniu. Aceste organizații promovează ideile legionare, organizează tabere paramilitare pentru tineri și comemorări ale liderilor legionari. Georgescu însuși a fondat o asociație numită “Pământul Strămoșesc”, identic cu numele publicației oficiale a legionarilor din perioada interbelică, și a organizat tabere de muncă similare celor legionare.
Ascensiunea unui politician cu discurs neo-legionar în mainstream-ul politic românesc ridică întrebări serioase despre fragilitatea democrației noastre. Printre cauzele acestei situații se numără eșecul instituțiilor statului de a aplica legislația anti-extremism, toleranța unor instituții importante precum Biserica Ortodoxă Română și Academia Română față de discursul naționalist radical, precum și supraviețuirea ideilor legionare în perioada post-comunistă, în absența unei confruntări reale cu trecutul problematic al României.
Materialul lui Zaiafet ne arată că semnele au fost mereu acolo, dar au fost ignorate sau subestimate. Istoricul Oliver Jens Schmidt avertiza încă din 2022 despre caracterul neo-legionar al discursului lui Călin Georgescu, dar puțini au luat în serios aceste avertismente. Acum, când un politician cu astfel de idei a ajuns atât de aproape de putere, societatea românească se confruntă cu o alegere fundamentală despre viitorul său democratic. Și stai așa că nu e tot - această situație ne arată cât de fragilă poate fi democrația când instituțiile eșuează în a proteja valorile fundamentale și când societatea refuză să învețe din greșelile trecutului.
