Andrei Ruse, colegul lui Zaiafet, analizează Nexus de Harari și viitorul sumbru al inteligenței artificiale
Andrei Ruse revine cu analiză profundă a celei mai recente cărți semnate de Yuval Noah Harari, Nexus, care abordează potențialul distructiv al inteligenței artificiale și al rețelelor informaționale scăpate de sub control. Poziționându-se ca un observator echilibrat, undeva între adorația necondiționată și ura viscerală pe care o stârnește autorul, Andrei ne invită să explorăm firul narativ al cărții în care Harari ne prevede un viitor sumbru, dominat de o inteligență artificială care ar putea ajunge să ne controleze existența. Contrar opiniilor unora, Andrei Ruse subliniază că frământările legate de pericolele AI nu sunt noi, acestea fiind explorate în literatura SF încă din secolul XIX, prin opere precum Frankenstein al lui Mary Shelley sau scrierile lui Samuel Butler.
Dincolo de scenariile apocaliptice, Nexus-ul lui Harari se concentrează pe istoria fluxului de informații, de la limbajul primitiv până la internetul modern și algoritmii care ne modelează realitatea. Paradoxul arătat de Harari este că, deși am creat rețele informaționale tot mai complexe care ar trebui să ne apropie de adevăr și să ne facă mai înțelepți, acestea au ajuns să ne dezbine mai mult ca niciodată, alimentând conflictele și ridicarea populiștilor. Andrei prezintă argumentul lui Harari conform căruia putem ajunge să fim separați de o “Cortină de siliciu” care, în loc să despartă oamenii între ei, îi va separa pe toți de noii lor “stăpâni”: algoritmii și inteligența artificială.
Critica lui Harari nu se rezumă doar la riscurile viitoare, ci pune sub semnul întrebării însuși paradoxul existenței noastre: cu cât sapiens-ul acumulează mai multă putere și cunoaștere, cu atât pare să se apropie mai mult de autodistrugere. Andrei scoate în evidență întrebarea fundamentală pe care o ridică Harari: dacă suntem atât de înțelepți, de ce suntem în același timp atât de autodistructivi? În ciuda potențialului enorm al descoperirilor noastre de a ne îmbunătăți viața, ne aflăm într-o permanentă stare de balans între bunăstare și anihilare, între progres și haos.
Reacțiile criticilor și cititorilor la Nexus au fost polarizate, unii considerând-o cea mai bună carte a lui Harari, în timp ce alții o văd ca fiind cea mai slabă. Detractorii susțin că argumentele lui Harari nu sunt solide și că inteligența artificială nu are puterea de a crea conștiință din simpla acumulare de informații. Totuși, Andrei Ruse nu este dispus să respingă complet îngrijorările autorului, mai ales în contextul evenimentelor recente și al evoluției rapide a tehnologiei, care arată că am putea pierde controlul asupra unor puteri pe care, probabil, nu le-am stăpânit niciodată cu adevărat.
La finalul analizei sale, Andrei sugerează că, deși Harari nu se numără printre cei mai mari gânditori sau istorici contemporani, lucrările sale reprezintă un punct de plecare valoros pentru o înțelegere mai nuanțată a umanității și a pericolelor care ne pândesc. Cartea Nexus ne invită să reflectăm asupra direcției în care ne îndreptăm ca specie, într-o lume în care tehnologia avansează exponențial, iar noi ne confruntăm cu propriile limite și contradicții. Și într-un fel, parcă ne șoptește că, dincolo de toate descoperirile și invențiile noastre, încă nu am reușit să descoperim cine suntem cu adevărat și care este sensul existenței noastre într-un univers din ce în ce mai complex și mai imprevizibil.
