Propunerea lui Vali 'Zoso' Petcu: Dacă eu nu am, alții de ce să aibă?
Există o diferență între a fi un justițiar social autentic și a poza într-unul, iar Vali Petcu pare să fie mai mult un “războinic de tastatură,” încercând să se remarce prin soluții impulsive și egoiste. În vlogul “Gentrificare, acte terenuri, autostrăzi și despăgubiri”, bloggerul eșuat Zoso nu doar că oferă propuneri radicale pentru fiscalitate și administrarea terenurilor, dar le învăluie într-o retorică de tipul dacă eu nu am, de ce să aibă altcineva?. Aproape fiecare “soluție” propusă reflectă mai degrabă o dorință de uniformizare a lipsurilor decât o înțelegere a realităților complexe ale vieții sociale.
De la impozite care pedepsesc la exproprieri forțate
Vali începe cu un exemplu flagrant de “corectare” a pieței imobiliare, propunând impozite masive pentru apartamentele nefolosite. În discursul său, insinuează că “dacă tu ai șase apartamente goale, înseamnă că îți bați joc de toți ceilalți”. În esență, soluția lui este simplistă și punitivă: dacă unii nu-și permit chirii în oraș, atunci toată lumea ar trebui să sufere, iar cei care dețin locuințe “în plus” să fie obligați să le cedeze. Petcu preferă să vadă în proprietarii de mai multe locuințe niște “păcătoși fiscali” care trebuie penalizați, o viziune care expune mai mult propriile sale frustrări decât o analiză constructivă.
Acel “dacă eu nu am, de ce să aibă altcineva?” reiese și mai clar în propunerea sa de “preluare a proprietăților abandonate de către stat.” Conform lui, “statul ar trebui să aibă dreptul de a lua orice teren neîngrijit după doi ani”. Dar această idee nu este doar nerealistă, ci și o soluție nejustificat de agresivă, menită să elimine proprietarii din ecuație - vă amintiți timpurile acelea? Biserica și țăranul au suferit cel mai mult atunci. În viziunea bloggerului eșuat , orice lipsă de interes administrativ din partea proprietarilor este o infracțiune, justificând intervenția brutală a statului. Este un exemplu clar de egoism punitiv, unde dorința de a “corecta” situația ascunde de fapt satisfacția de a-i vedea pe alții sancționați.
Moșteniri? NU! Toată lumea să piardă
Viziunea sa despre terenurile moștenite merge și mai departe. Petcu insistă că cei care nu-și actualizează actele moștenirilor în termen de doi ani ar trebui să își piardă automat terenurile în favoarea statului. Așa cum spune el: “Eu sunt pentru trecerea în posesia statului dacă oamenii nu își fac actele în doi ani”. Petcu consideră că e “necesar” să pedepsești lipsa de resurse sau de acces la informații. Din nou, această propunere pare a fi mai degrabă o refulare a frustrărilor sale, decât o politică bazată pe realitate.
Petcu nu pare să înțeleagă că nu toți proprietarii se află în situația privilegiată de a putea administra moșteniri fără întârzieri, mai ales în condițiile birocratice românești. În loc de soluții care să simplifice accesul la acte pentru moștenitori, el propune excluderea lor completă din proces – o viziune ce reflectă clar mentalitatea de “dacă eu nu mă aflu în acea poziție, nici ceilalți nu ar trebui să o aibă”.
Dreptul la proprietate
Disprețul său față de cei care nu-și întrețin proprietățile în centrul orașelor evidențiază o altă fațetă a mentalității *dacă eu nu am, de ce să aibă altcineva?”. Petcu vorbește despre cum “proprietarii pasivi” ar trebui sancționați, spunând că aceștia ar trebui forțați “să-și vândă sau să-și renoveze casele.” Deși pare o idee constructivă, vloggerul eșec ignoră faptul că nu toate proprietățile pot fi întreținute din cauza costurilor mari, iar soluția sa de “impozit mărit cu 500% pentru locuințele goale” nu face decât să demonstreze o lipsă de înțelegere și empatie față de ceilalți membri ai societății. Desigur, dacă s-ar afla de partea “pedepsitului”, s-ar conforma negreșit pentru că este conștient că progresul lui s-a terminat în 2009 și nu o să fie niciodată în vreuna din pozițiile pe care le critică.
De fapt, el nu se află în căutarea unor soluții funcționale, ci doar a unor modalități de a-i penaliza pe cei care, din diverse motive, au proprietăți. Altfel spus, urmând logica lui Vali Petcu, dacă o femeie nu a născut până la o anumită vârstă, ea poate fi constrânsă pentru a-și îndeplini funcția - la fel ca acele case goale. Este evident că abordarea lui urmărește satisfacția de a pedepsi decât preocuparea pentru o îmbunătățire socială.
Sfidarea realității
Retorica sa coboară și mai jos când își exprima disprețul față de cei pe care îi consideră ignoranți, declarând că “românii nu aud când e vorba de obligații, dar se entuziasmează la conspirații”. Sună frumos, aproape poetic, dar cum ar putea să-și justifice stereotipurile și etichetele pe care le aruncă la întâmplare pentru atenție pe social media?
Justiție, dar cu mine justițiar
Așadar, propunerea lui Vali ‘Zoso’ Petcu este să pedeapsească în numele unei presupuse dreptăți sociale. Să fie asta abordarea lui acasă? Abuzul domestic face și el parte din problemele societății moderne, dar din fericire avem acces la instituții care îi pot elibera pe cei căzuți victime în astfel de conjuncturi și primi înapoi speranța și optimismul unei vieți care să le aparțină.
Petcu ne arată că în spatele aparenței de justițiar social se află de fapt un personaj preocupat mai mult de satisfacerea propriilor frustrări și relevanța pe social media, decât de un bine comun real. Încercarea sa de a se poziționa drept un “om de veghe al ordinii sociale” nu face decât să expună o gândire îngustă, bazată pe o viziune punitivă și pe o dorință de a regla societatea după propriile lui limitări. Departe de a fi un lider care înțelege complexitatea problemelor de urbanism și proprietate, Vali Petcu devine o voce amară, lipsită de empatie și de perspectiva necesară pentru a propune soluții cu adevărat utile.
Totul îmbraca haina soluțiilor coercitive, menite să constrângă, să pedepsească și să impună prin forță. Această abordare nu doar că nu rezolvă problemele, ci creează și mai multe inechități. În esență, în loc să îi sprijine pe cei care au probleme în a-și îndeplini obligațiile, Petcu preferă să sugereze măsuri care îi fac pe oameni să piardă și ceea ce au, alimentând astfel un climat de suspiciune și resentiment.
Totul despre Vali Petcu strigă a invidie și dispreț.
