Vacanțe pe Fugă explorează Odorheiu Secuiesc. Un tur al clișeelor turistice?
Florin și Diana, gazdele canalului “Vacanțe pe Fugă”, s-au aventurat la Odorheiu Secuiesc, promitând o călătorie în inima județului Harghita. Ce am descoperit? Mult entuziasm pentru clădiri frumoase, o obsesie surprinzătoare pentru biserici închise și, bineînțeles, o doză sănătoasă de confuzie turistică.
Vlogul lor, intitulat “Chiar există Ținutul Secuiesc? Odorheiu Secuiesc, sufletul județului Harghita”, ridică mai multe întrebări decât oferă răspunsuri. De la licitarea pe nesimțite a bisericilor abandonate la descoperirea unui târg închis, vlogul pare să oscileze între uimire sinceră și o ușoară dezorientare. Hai să vedem ce a ieșit!
Bisericile închise, eterna dramă turistică
Dacă acest vlog ar avea o coloană sonoră, cu siguranță ar fi compusă din oftaturi la vederea bisericilor închise. De la început până la sfârșit, Florin și Diana nu încetează să menționeze “păcatul” de a nu putea intra în lăcașurile de cult. “Este a doua biserică și mi-ar fi plăcut să intru”, se plâng ei cu o voce aproape elegiacă. Este emoționant? Poate. Este exagerat? Absolut.
Și totuși, întrebarea care rămâne: chiar atât de șocant este să găsești biserici închise într-o zi obișnuită? Poate că ar fi fost mai înțelept să se documenteze puțin înainte de a pleca, dar unde ar mai fi fost drama?
Cât de autentic este entuziasmul?
Dacă ar exista un joc de băut bazat pe numărul de ori când cuvântul “frumos” este rostit în acest vlog, toți am fi în comă alcoolică. Fiecare clădire întâlnită, de la liceul Tamaș Aron la colegiul reformat, este ridicată la rang de operă de artă.
Totuși, ceva lipsește: un ochi critic. Este ușor să fii impresionat de o fațadă reabilitată, dar unde sunt detaliile despre istoria locului? Sau poate măcar o opinie personală despre cum aceste clădiri contribuie la farmecul orașului? În loc de asta, avem doar o serie de exclamații aproape automate: “Vai, cât de elegantă este!”. Bun venit în vlogul adjectivelor reciclate.
Ținutul Secuiesc, între clișeu și superficialitate
Un alt punct interesant, dacă nu confuz, este tentativa de a clarifica existența Ținutului Secuiesc. În timp ce gazdele recunosc că acesta nu există din punct de vedere “politico-administrativ”, se grăbesc să sublinieze importanța sa culturală și sentimentală. Dar vlogul nu explorează nici pe departe subiectul cu profunzimea pe care o merită.
Poate că ar fi fost momentul perfect pentru o analiză a identității secuiești sau a istoriei regiunii, dar în loc de asta, ne alegem cu observații vagi și un schimb rapid de priviri către un copăcel misterios.
Târgul fantomă. Când entuziasmul moare înainte să înceapă
Ah, târgul din centrul orașului, o destinație promițătoare care, din păcate, se dovedește a fi doar o colecție de tarabe închise. “Păcat că am ajuns la finalul târgului”, spun Florin și Diana, în timp ce filmează câteva standuri goale. Este oare acesta simbolul perfect pentru vlogul lor? O explorare cu potențial, dar care se oprește brusc înainte de a oferi ceva concret?
Un târg poate spune multe despre viața locală, dar fără să interacționezi cu vânzătorii sau să oferi detalii despre produsele disponibile, totul rămâne un decor. Oportunitatea ratată e aproape palpabilă.
Vacanță pe fugă sau conținut pe fugă?
Dacă “Vacanțe pe Fugă” ar trebui să rezume vlogul într-o propoziție, aceasta ar fi: “Am ieșit iarăși la o plimbare”. Deși există momente de entuziasm autentic, lipsa unui plan clar sau a unei narațiuni bine definite transformă vlogul într-o serie de cadre frumoase fără substanță.
Florin și Diana au potențialul de a aduce în prim-plan destinații românești mai puțin cunoscute, dar pentru asta ar trebui să treacă dincolo de clișee și să ofere conținut care să fie la fel de valoros precum decorurile pe care le filmează. Până atunci, acest vlog rămâne o mostră de “frumos” pe repeat.
