Dragoș Pătraru dezvăluie adevărul șocant despre grătare și efectele lor ascunse asupra sănătății

Dragoș Pătraru abordează un subiect care stârnește controverse, dar care ne afectează pe toți - grătarele și efectele lor asupra sănătății. Deși grătarul este o tradiție culturală adânc înrădăcinată, reprezentând mai mult decât simpla mâncare - fiind un prilej de reuniune cu familia și prietenii - realitatea științifică nu este deloc îmbucurătoare. Pătraru dezvăluie, bazându-se pe studii recente, că prepararea cărnii la grătar, mai ales când este făcută frecvent, poate expune organismul la o serie de substanțe toxice care cresc riscul de cancer și alte boli grave.

Nitrozaminele sunt primele substanțe periculoase menționate. Acestea se formează când carnea procesată (precum mititeii, cârnații sau burgerii) este supusă la temperaturi ridicate, rezultând din reacția dintre nitriții adăugați ca aditivi și aminele din proteine. Studiile arată că nitrozaminele sunt asociate cu cancerul tractului digestiv, afecțiuni hepatice și chiar cu boli neurodegenerative precum Alzheimer sau Parkinson. Recomandarea clară este de a evita carnea procesată și de a opta pentru bucăți întregi de carne atunci când facem grătar.

Aminele heterociclice (HCA) și hidrocarburile aromatice policiclice (HAP) sunt alte două categorii de compuși toxici care se formează la grătar. HCA apar când aminoacizii din carne intră în contact cu zaharurile și creatina la temperaturi mari, în timp ce HAP se formează când grăsimea se scurge pe jar și produce fum care contamină carnea. Aceste substanțe sunt catalogate de Organizația Mondială a Sănătății ca fiind probabil cancerigene, fiind asociate cu cancere de sân, colorectal și de prostată. Produsele finale de glicare avansată (AGE) sunt de asemenea menționate ca factori care accelerează îmbătrânirea și generează inflamație cronică în organism.

Există însă metode simple de a reduce aceste riscuri fără a renunța la plăcerea grătarului. Pătraru recomandă utilizarea marinadelor bogate în antioxidanți, dar fără zahăr, care pot reduce formarea compușilor toxici cu până la 80%. Alte sugestii includ prepararea la temperaturi mai scăzute și timp mai îndelungat, întoarcerea frecventă a cărnii pentru a evita carbonizarea, alegerea cărnii macre și folosirea unui grătar electric sau cu gaz în locul celui cu lemne sau cărbuni. Frigăruile cu legume și carne sunt o alternativă excelentă, deoarece substanțele toxice nu se dezvoltă atunci când rumenim legume.

Dozele de carne recomandate variază, dar Pătraru menționează că ghidurile OMS sugerează între 500 și 908 grame de carne roșie pe săptămână și eliminarea completă a cărnii procesate. Chiar și la aceste cantități moderate, este important să asociem carnea cu o varietate de legume colorate, care nu doar că oferă nutrienți esențiali, dar pot contracara parțial efectele negative ale cărnii preparate la grătar. Pătraru subliniază că informațiile prezentate nu sunt menite să ne strice plăcerea grătarului, ci să ne ajute să luăm decizii informate pentru sănătatea noastră.

Și dacă tot vorbim despre grătare, există o dimensiune a acestui subiect care rămâne neexplorată - legătura dintre modul în care preparăm mâncarea și impactul asupra mediului. Fumul generat de grătare contribuie nu doar la contaminarea cărnii, ci și la poluarea aerului din jurul nostru. Pătraru avertizează că lucrurile afumate nu sunt chiar sănătoase, sugerând că va exista un material separat despre acest aspect. Oare cât de mult influențează aceste obiceiuri culinare nu doar sănătatea noastră individuală, ci și cea a planetei? Această întrebare rămâne deschisă, lăsându-ne să reflectăm asupra implicațiilor mai largi ale acestui obicei atât de îndrăgit.