Dragoș Pătraru dezbate pericolul rețelelor sociale și al telefoanelor smart pentru tineri
Dragoș Pătraru aduce în discuție o întrebare provocatoare: “Dacă ați putea să vă întoarceți înapoi în timp și să opriți smartphone-ul și rețelele de socializare de la a exista vreodată, ați face asta?”. Pornind de la răspunsul majoritar afirmativ al studenților unei universități din New York, prezentatorul expune o realitate îngrijorătoare despre relația tinerilor cu tehnologia. Conform unui raport al Centrului pentru Jurnalism Independent, 98% dintre elevii de clasele a treia și a patra din România au deja conturi pe rețele sociale, iar timpul petrecut online crește proporțional cu vârsta - de la două ore zilnic la clasele primare, până la șase ore în liceu. Această expunere timpurie la mediul online, fără instrumentele necesare pentru protecție și discernământ, reprezintă un pericol real pentru sănătatea mintală a tinerei generații.
Făcând referire la cartea “O generație în pericol” a lui Jonathan Hyde, Pătraru explică cum creșterea ratelor de anxietate și depresie în rândul copiilor și adolescenților poate fi înțeleasă prin două fenomene: declinul jocului liber, care a început în anii ‘80 și s-a accelerat în anii ‘90, și apariția copilăriei bazate pe telefonul mobil, care a luat amploare după 2010. În acest context, majoritatea părinților nu au avut instrumentele necesare pentru a-și proteja copiii de pericolele lumii virtuale. Credeau că îi țin în siguranță păstrându-i în casă, dar, în realitate, i-au expus unei lumi online construite special pentru a-i face dependenți, unde conținutul toxic și hărțuirea sunt efecte colaterale ale goănei corporațiilor după profit.
Un aspect deosebit de problematic al utilizării rețelelor sociale de către adolescenți este tendința de a se compara constant cu alții. Psihologul Anders Hanson explică în cartea “Creierul deprimat” că, deși nevoia de comparație socială a evoluat pentru a evita singurătatea, astăzi ea a devenit nocivă în contextul expunerii la mii de vieți aparent perfecte. Această comparație constantă poate fi devastatoare pentru adolescenții aflați în formare. Mai mult, timpul petrecut online înseamnă mai puțin timp pentru alte activități esențiale - somn, mișcare, întâlniri față în față - renunțând practic la experiențe reale de viață în favoarea celor virtuale.
Peter Grey, cercetător în domeniul educației, aduce în discuție un alt factor important: presiunea enormă pusă pe copii pentru performanță și rezultate. Programul încărcat al adolescenților de astăzi, cu multiple activități școlare și extrașcolare menite să contribuie la un CV impresionant, le lasă foarte puțin timp pentru joc și explorare. Această situație este amplificată de inegalitatea economică crescută, care îi determină pe părinți să favorizeze activitățile competitive în detrimentul jocului liber. În plus, dispariția spațiilor fizice unde tinerii să se poată întâlni departe de supravegherea adulților i-a împins spre rețelele sociale ca principal loc de socializare.
Nevoia fundamentală de apartenență la un grup este adânc înrădăcinată în natura umană. De-a lungul evoluției, capacitatea de a forma și menține legături sociale a fost esențială pentru supraviețuire. Deși mediul s-a schimbat radical, creierul nostru interpretează încă singurătatea ca pe un pericol, generând stres și anxietate. În acest context, rețelele sociale oferă o iluzie de conectare prin mecanismul “declanșator-comportament-recompensă”: singurătatea ne determină să folosim platformele de socializare, iar like-urile și comentariile primite ne oferă o senzație temporară de validare și apartenență, fără să înlocuiască însă beneficiile interacțiunilor reale.
Dincolo de critica tehnologiei, Pătraru subliniază importanța cultivării comunităților reale pentru copii și adolescenți. Aceste spații fizice de întâlnire, cum ar fi Teatrul Nației menționat, sunt vitale pentru dezvoltarea abilităților sociale. Interacțiunile din lumea reală îi învață pe tineri cum să fie împreună, cum să negocieze, cum să gestioneze emoții. Deși reglementări mai stricte pentru spațiul online sunt necesare, responsabilitatea rămâne în principal a părinților. Și poate că întrebarea esențială pe care ar trebui să ne-o punem nu este dacă am șterge tehnologia din istorie, ci cum o putem integra într-un mod sănătos, păstrând în același timp conexiunile umane autentice care dau sens și profunzime vieților noastre.
