Dragoș Pătraru prezintă adevărul șocant despre extremism și dependența de social media
Într-o lume în care timpul pare să zboare tot mai repede, iar rețelele sociale ne consumă viețile bucată cu bucată, Dragoș Pătraru vine cu o analiză incisivă în cea de-a 260-a ediție a Vocii Nației. De la dependența de social media, până la atracția tinerilor către mișcările extremiste, totul se leagă într-un dans periculos al manipulării și dezinformării. Iar ceea ce părea inițial doar o problemă personală se dovedește a fi o criză sistemică ce amenință însăși fundamentele democrației.
Scrollăm obsesiv pe telefoane, căutând validare și conexiune, în timp ce viața reală trece pe lângă noi. Nu e vina noastră, spune Pătraru, ci a contextului în care trăim. După o zi epuizantă de muncă, refugiul în lumea virtuală pare singura opțiune la îndemână. Dar această evadare aparentă ne transformă creierul și ne reconfigurează percepția asupra realității.
Tinerii sunt prinși într-un joc perfid al contrastelor, explică Mihnea Măruță prin metafora frânghiei. De o parte, mesajele despre autenticitate și acceptare de sine. De cealaltă, presiunea constantă a perfecțiunii filtrate prin Instagram. Această tensiune continuă creează anxietate și dezorientare exact în momentul crucial al formării identității lor.
Sistemul actual de muncă, analizat prin prisma “slujbelor de rahat” descrise de David Graber, ne ține captivi într-un ciclu toxic. Muncim tot mai mult, avem tot mai puțin timp pentru noi înșine, iar orele libere ni le petrecem hipnotizați de ecrane care ne promit fericirea instant prin încă un scroll.
Capitalismul sălbatic actual nu este singura opțiune, susține Pătraru. Există alternative, precum “capitalismul bunăstării” propus de Joseph Stiglitz. Dar pentru a ajunge acolo, avem nevoie de mai mult decât simple ajustări ale sistemului - este necesară o regândire fundamentală a modului în care funcționează societatea.
În timp ce politicienii continuă să ignore semnalele de alarmă, extremismul câștigă teren cu fiecare zi ce trece. Iar în spatele ușilor închise ale algoritmilor social media, se țese o pânză invizibilă care ne modelează gândirea și ne împinge spre margini tot mai îndepărtate ale spectrului politic. Întrebarea nu mai este dacă sistemul va ceda, ci când și cu ce consecințe.
