Sandra Niculaescu transformă drama fiului său într-un circ mediatic de Crăciun
Într-un vlogmas care se dorea a fi o simplă urare de Crăciun, Sandra Niculaescu reușește să transforme conținutul într-un monolog dramatic despre ultimele sărbători petrecute în Anglia. Deși pretinde că nu intenționa să filmeze, întregul setup și discursul par meticulos pregătite, punând sub semnul întrebării autenticitatea momentului.
Obsesia constantă pentru “normalitatea” lui Fabian și presiunea enormă pe care o pune pe terapie sunt aspecte îngrijorătoare. În loc să accepte și să sărbătorească unicitatea copilului său, Sandra pare prinsă într-o goană epuizantă după standarde sociale predefinite, riscând să afecteze negativ dezvoltarea emoțională a micuțului.
Relatarea visului despre pierderea lui Fabian, deși emoționantă, pare mai degrabă un instrument de manipulare emoțională a audienței. Interpretarea religioasă forțată și dramatizarea excesivă transformă o experiență personală într-un spectacol pentru vizualizări.
În ciuda pretențiilor de autenticitate, vlogul abundă în clișee motivaționale și promisiuni grandioase pentru 2025. Planul de reîntoarcere în România este prezentat idealist, ignorând complet provocările reale ale unei astfel de tranziții, mai ales pentru un copil cu nevoi speciale care își va întrerupe terapia actuală.
