Sandra Niculaescu dezvăluie reacția lui Fabian la venirea acasă a surioarei Natalia
Sandra Niculaescu a decis să împărtășească cu urmăritorii săi experiența revenirii acasă cu micuța Natalia și, mai ales, reacția lui Fabian, fiul ei cu autism, la apariția surioarei sale. După multe întrebări primite din partea comunității sale, Sandra a simțit că este momentul să vorbească despre acest subiect sensibil, deși inițial ar fi dorit să mai aștepte până când “rana s-ar fi închis”. Cu sinceritatea care o caracterizează, ea povestește cum, deși s-a documentat temeinic despre cum să gestioneze întâlnirea dintre un copil cu autism și un frate mai mic, realitatea a fost diferită de așteptări.
Contrar sfaturilor citite și podcasturilor ascultate, când Sandra a revenit acasă din maternitate, Fabian a manifestat o indiferență totală față de bebeluș, dar ceea ce a durut-o profund a fost respingerea pe care băiețelul a arătat-o față de ea. Deși a avut grijă să intre în casă cu mâinile goale pentru a-și putea îmbrățișa fiul, Fabian părea supărat și a refuzat orice interacțiune cu mama sa timp de câteva zile. Sandra mărturisește că acest comportament a făcut-o să plângă foarte mult și să se simtă vinovată, întrebându-se cum de relația lor s-a schimbat atât de mult în doar cele trei zile petrecute în spital.
Eforturile Sandrei de a redobândi încrederea lui Fabian au fost constante - a petrecut timp special cu el pe balcon, i-a oferit gustări preferate, l-a lăsat să sară pe canapea și a încercat să-i explice că, deși a apărut și Natalia, iubirea ei pentru el nu s-a schimbat. “Tu ești prima floare a lui mami și Nati este a doua floare a lui mami”, îi spunea ea băiețelului, sperând că, indiferent dacă înțelege sau nu la nivel cognitiv, va simți iubirea din spatele cuvintelor. După aproximativ șase zile, lucrurile au început să se îmbunătățească, iar Sandra a reușit treptat să îl apropie pe Fabian de surioara sa, deși încă nu are încredere să îl lase să o atingă fără să îi ghideze mâna.
O altă provocare despre care vorbește Sandra este organizarea programului cu doi copii, având în vedere că fiul ei încă nu este “maleabil” și are nevoie de rutină. Ea povestește cum într-o seară a încercat să îi adoarmă pe amândoi în același timp, dar când Fabian era pe punctul de a adormi, Natalia s-a trezit pentru alăptare, iar încercarea de a nu-l deranja pe băiat a dus la trezirea acestuia. “Am făcut un rahat amestecat,” recunoaște ea cu umor, explicând de ce ar fi vrut inițial să mai aștepte cu oferirea unui feedback despre cum se descurcă cu ambii copii. Deocamdată, Sandra și soțul ei, Adi, împart responsabilitățile - el se ocupă de Fabian, iar ea de Natalia, care are nevoie de alăptare frecventă.
Pe lângă provocările adaptării la noua dinamică familială, Sandra vorbește și despre bucuria de a reuși să alăpteze exclusiv pentru a treia zi consecutiv, deși a avut dificultăți din cauza formei sfârcurilor sale. Ea își exprimă determinarea de a continua alăptarea naturală, evitând dispozitivele de silicon care ar putea obstrucționa capacitatea bebelușului de a suge direct de la sân. În mijlocul acestor provocări cotidiene, vlogul ia o turnură neașteptată când Sandra primește patru pachete voluminoase de la o urmăritoare pe nume Alexandra, o altă mamă cu un copil special, care i-a trimis cadouri pentru Natalia și un mesaj emoționant de încurajare.
Gestul Alexandrei o face pe Sandra să reflecteze asupra propriei atitudini și asupra modului în care experiențele dificile pot fie să te înăsprească, fie să te facă mai empatic și mai generos. “Mi-aș dori și eu să fiu mai blândă atât cu mine, cât și cu cei din jur”, mărturisește ea, recunoscând că militând constant pentru fiul ei, și-a “uitat blândețea, eleganța și rafinamentul” undeva pe parcurs, punându-și în schimb o “armură de soldat”. Surpriza primită o determină să se gândească la modalități prin care ea și soțul ei ar putea, la rândul lor, să răspândească bucurie și să ajute alte familii aflate în situații similare, perpetuând astfel lanțul binelui într-o comunitate care se confruntă cu provocări deosebite, dar care, așa cum demonstrează Alexandra, nu își pierde umanitatea și capacitatea de a fi alături de ceilalți.
