Sandra Niculaescu dezvăluie provocările din ziua a patra după naștere și sperieturile cu bebelușul
În ziua a patra după naștere, Sandra Niculaescu împărtășește cu sinceritate provocările prin care trece ca proaspătă mămică pentru a doua oară. Vlogul începe cu o dimineață obositoare, Sandra simțindu-se epuizată după o noapte aproape albă cu micuța Natalia care nu doarme bine. Cu privirea încețoșată și corpul încă în recuperare după cezariană, ea continuă totuși să se ocupe de treburile casei, să-l pregătească pe Fabian pentru grădiniță și să aibă grijă de nou-născută, toate în timp ce resimte durerile post-operatorii care o țin în zona pelviană și dorsală.
Ziua devine cu adevărat tensionată când micuța Natalia, nesăturându-se doar cu laptele matern, primește puțin lapte praf formulă și începe să vomite în jeturi. Sandra descrie panica resimțită când bebelușul a început să se învinețească la față și să respire sacadat: “Mi-au început să-mi tremure mâinile și picioarele și stomacul îmi tremura stomacul foarte tare”, povestește ea, explicând cum a sunat imediat un medic pediatru care a liniștit-o că este vorba despre o regurgitare, un fenomen ce poate apărea la bebeluși atunci când mănâncă prea repede.
Ziua dificilă continuă când Fabian revine de la grădiniță “apatic, galben la față”, refuzând să mănânce și plângând din cauza durerilor de burtă. Sandra observă că în ultima perioadă toată familia suferă de probleme digestive și se întreabă dacă nu cumva apa filtrată pe care o consumă ar putea fi cauza. Ea plănuiește să facă un experiment cumpărând apă îmbuteliată pentru a vedea dacă starea lor se îmbunătățește, determinată să identifice sursa problemei pentru binele copiilor ei.
În mijlocul acestor preocupări medicale, Sandra împărtășește și momentele emoționante din ziua ei, inclusiv cum a plâns văzând un video despre un copil cu sindrom Down care a fost tratat necorespunzător la grădiniță. Aceasta o determină să reflecteze asupra propriilor experiențe cu Fabian, fiul ei cu autism, și dificultățile pe care le întâmpină copiii cu nevoi speciale în procesul de integrare socială. Ea povestește cum, într-un loc de joacă din Anglia, Fabian a fost respins de alți copii, dar și cum, paradoxal, lipsa lui de conștientizare a răutății l-a protejat de suferință.
Sandra abordează cu sensibilitate tema integrării copiilor cu nevoi speciale în instituțiile de învățământ, recunoscând perspective diferite: “Voi vă doriți ca ai voștri copii să fie în largul lor, adică fiecare își vede propriul interes și din păcate interesele noastre nu coincid.” Ea subliniază cât de dificil este pentru părinții copiilor cu nevoi speciale să-și vadă copiii în “școli ajutătoare”, preferând să se agațe de orice posibilitate de a-i integra în învățământul de masă, sperând într-o schimbare pozitivă în societate.
În ciuda oboselii și a provocărilor fizice și emoționale, Sandra continuă să fie dedicată rolului de mamă și gospodină, arătând spre muntele de haine care trebuie călcate și planificând să iasă din casă pentru prima dată după naștere. Determinarea ei de a-și menține casa ordonată în ciuda epuizării arată o latură rar văzută a maternității: “Mie îmi place să fie totul în ordine și parcă nici nu mă odihnesc așa cum trebuie dacă nu sunt lucrurile așa cum ar trebui să fie în jurul meu.” Iar în spatele acestei nevoi de control se ascunde o frică profundă și dorința arzătoare de a asigura cel mai bun mediu posibil pentru copiii ei, într-o lume care nu pare încă pregătită să accepte diferențele.
