Cum își justifică Sandra Niculaescu incompetența prin scuze penibile despre oboseală
Într-o nouă încercare disperată de a rămâne relevantă, Sandra Niculaescu ne oferă un vlog care atinge noi culmi ale mediocrității. Sub pretextul oboselii și al unei presupuse “detoxifieri digitale”, aceasta ne servește 30 de minute de plângeri neîntrerupte despre cât de greu îi este să jongleze cu două joburi și crearea de conținut, în timp ce face reclamă mascată la produse de lux contrafăcute. Întregul spectacol este atât de prost regizat încât până și cei mai fideli fani încep să-și pună întrebări despre autenticitatea acestui personaj.
Vlogul este de fapt o colecție haotică de momente banale din viața unei persoane care se plânge constant că face prea multe, dar care în realitate nu face mai nimic. Între prezentarea unui ruj Charlotte Tilbury și lamentări despre TikTok, Sandra reușește să transforme vlogul într-un festival al autocompătimirii și al reclamelor mascate pentru produse de calitate jalnică.
Oboseala, scuza supremă
Sandra începe prin a ne spune că nu a mai filmat “de vreo trei zile” din cauza oboselii, ca și cum acest lucru ar fi o tragedie națională. Aparent, a avea două joburi și a face vloguri este prea mult pentru cineva care se laudă constant cu abilitățile sale de management al timpului, deși majoritatea vloggerilor profesioniști jonglează cu mult mai multe responsabilități fără să transforme acest lucru într-o dramă.
În loc să ofere soluții sau să împărtășească experiențe constructive, preferă să se scufunde într-un ocean de autocompătimire, transformând fiecare activitate banală într-o provocare epică. Este aproape comic cum reușește să facă din simpla pregătire a unui prânz cu spanac și somon o aventură demnă de un reality show.
Dramă digitală de doi bani
În cea mai teatrală parte a vlogului, Sandra ne anunță că și-a șters TikTok-ul, nu din cauza controverselor actuale, ci pentru că “nu mai poate să vadă atâta prostie”. Este amuzant cum cineva care produce conținut discutabil pe YouTube își permite să critice calitatea conținutului de pe alte platforme, în timp ce propriul său canal este un festival al banalității și al reclamelor mascate.
Toată această “dramă” digitală pare mai degrabă o încercare ieftină de a părea mai matură și elevată, în timp ce continuă să producă exact același tip de conținut superficial pe alte platforme. Este ca și cum ai renunța la cola pentru a bea pepsi, pretinzând că ai devenit brusc mai sănătos.
Copilul, scutul perfect pentru incompetență
Folosind copilul ca element de manipulare emoțională, Sandra încearcă să justifice inconsistența postărilor și calitatea îndoielnică a conținutului. De la trezitul de noapte, până la programul de grădiniță, fiecare aspect al vieții de părinte este transformat într-o dramă personală demnă de telenovelele latino-americane.
Este remarcabil cum reușește să transforme experiențe comune ale părinților în povești de supraviețuire extremă, ca și cum ar fi singura mamă din lume care trebuie să-și ducă copilul la grădiniță sau să-i pregătească prânzul. Această dramatizare excesivă nu face decât să diminueze credibilitatea întregului său conținut.
Produse jalnice
În mijlocul “crizei existențiale”, Sandra găsește totuși timp să ne prezinte diverse produse de lux, majoritatea având o autenticitate la fel de îndoielnică ca și drama sa digitală. De la rujuri la creme, totul pare să fie o scuză pentru a strecura reclame mascate.
Partea cea mai tristă este încercarea stângace de a părea obiectivă în recenzii, în timp ce laudă produse în mod evident contrafăcute. Este comic cum încearcă să pară expertă în produse de lux, când este evident că nu poate face diferența între un produs autentic și o copie ieftină.
Inaptitudinea își spune cuvântul
În final, acest vlog este doar încă un exemplu perfect al modului în care unii creatori de conținut confundă cantitatea cu calitatea. Sandra reușește performanța de a vorbi mult fără să spună nimic, transformând probleme banale în drame existențiale și experiențe comune în povești de supraviețuire.
Poate că următoarea dată când decide să “renunțe” la ceva, ar trebui să se gândească mai serios la calitatea conținutului pe care îl produce, nu la platformele pe care îl distribuie. Dar probabil că asta ar însemna prea mult efort pentru cineva care este deja “epuizat” de la filmatul zilnic al banalităților și promovarea produselor contrafăcute.
