Sandra Niculaescu nu încetează să ne mai surprindă
Sandra Niculaescu ne oferă o perspectivă nefiltrată asupra provocărilor parentingului unui copil cu autism. Pe parcursul celor 33 de minute, suntem martorii unei zile obișnuite din viața Sandrei și a fiului său, plină de micile victorii, de la alimentația la măsuță, până la momentele de desensibilizare, dar și a confruntărilor dureroase cu ignoranța socială. Sandra reușește să surprindă atât momentele de tandrețe și progres, cât și frustrarea profundă resimțită în fața lipsei de înțelegere din partea unor persoane.
Vlogul începe cu Fabian jucându-se pe un tobogan, continuând cu Sandra discutând despre sarcina ei și despre schimbările corporale pe care le observă. Ea face o introducere către noul format de daily vlog, explicând că fiecare zi oferă motive noi pentru a avea ceva de povestit, fie că e vorba de o interacțiune socială, fie de o experiență frustrantă. Observăm o notă de oboseală și resemnare în vocea ei când vorbește despre inevitabilitatea situațiilor care te enervează și demonstrează “cât de needucați sunt oamenii”. Această parte funcționează ca un preambul pentru experiența neplăcută pe care o va relata ulterior.
Sandra își dedică o bună parte din timp rutinei alimentare cu Fabian, unde aceasta lucrează pentru a-l ajuta să mănânce la măsuță, folosind o lingură și având răbdare. Este evident efortul și munca intensă din spatele acestor mici progrese, care pentru alte familii ar părea banale. Sandra menționează că lucrează cu Fabian pe “desensibilizare alimentară”, explicând procesul prin care copilul învață să accepte diferite texturi și temperaturi ale alimentelor. Este impresionant cât de detaliată și metodică este abordarea ei, de la temperatura afinelor până la modul în care taie fasolea păstăi pentru a se potrivi preferințelor lui Fabian.
Cea mai emoționantă parte este relatarea experienței de la poștă, unde Sandra se confruntă cu o femeie în vârstă care critică comportamentul lui Fabian. Cu toate explicațiile Sandrei despre autism, femeia insistă că e vorba de “lipsă de educație”. Relatarea acestei interacțiuni este dureros de sinceră, iar durerea și frustrarea Sandrei sunt palpabile. Ea subliniază contrastul dintre această experiență și timpul petrecut în Anglia, unde, susține ea, nimeni nu a comentat niciodată negativ comportamentul lui Fabian. Această parte a vlogului pune în lumină prejudecățile și ignoranța cu care se confruntă mulți părinți ai copiilor neurodivergenti.
Sandra anunță și câteva noutăți legate de canalul său de YouTube, inclusiv crearea unui nou nivel de membru, numit “personal”, dedicat conținutului mai intim. Ea menționează că a început să scrie o carte despre viața ei, pe care o descrie ca fiind dificilă înainte de a-l cunoaște pe soțul ei, Adi. Această parte oferă o fereastră către vulnerabilitatea sa și sugerează că multe dintre comportamentele sale defensive au rădăcini în experiențele dificile din trecut. Este fascinant cum aceste dezvăluiri personale se împletesc cu povestea parentingului atipic.
Poate cel mai intrigant aspect rămâne tensiunea constantă dintre vulnerabilitatea deschisă a Sandrei și tendința sa de autoapărare. Când vorbește despre webinarul la care va participa despre controlul furiei la copiii cu autism, nu putem să nu ne întrebăm cum aceste informații ar putea schimba și relația ei cu propriile emoții intense. În spatele discursului său despre ignoranța altora se ascund experiențe personale nemărturisite încă. Ce secrete dureroase alimentează această nevoie de a fi mereu “pe autoapărare”? Și ce ar însemna pentru Sandra eliberarea de această povară?
