Românul Superior: Între Aroganță și Realitate, o analiză critică cu Doru și Delia
Ah, Doru și Delia, acești pseudo-filosofi ai YouTube-ului, de cele mai multe ori cu vloguri de o jenă incredibilă. Acești doi iluminați au petrecut ani buni prezentându-ne doar părțile strălucitoare ale vieții în afară, ca și cum străinătatea ar fi un tărâm magic unde banii cresc în “voința de a face” și toată lumea te îmbrățișează pe stradă. Dar stați puțin! Ce avem aici? În sfârșit, un vlog care merită atenția noastră?! Se pare că străinătatea și toată filosofia lor de doi lei i-au ajutat, în cele din urmă, să contureze, de frică să nu devină astfel, realitatea diasporenilor întorși acasă în România. Dintr-o dată, Doru și Delia ne oferă o perspectivă incredibil de autentică și pătrunzătoare asupra fenomenului repatrierii.
În vlogul “De ce ne este cel mai frică? Aroganța românului superior”, ei reușesc să surprindă cu acuratețe provocările, contradicțiile și, mai ales, chiar și aroganța celor care se întorc din diaspora. Este o analiză incisivă, amuzantă și, surprinzător, plină de substanță. Cine ar fi crezut că aceștia doi ar putea produce ceva atât de relevant și de bine articulat? Oare experiența lor în străinătate a dat roade, oferindu-ne o voce autentică și credibilă în peisajul acesta al vloggerilor care trăiesc în străinătate, dar care se adresează românilor atât de acasă, cât și de pretutindeni?
Anatomia aroganței sau portretul Românului Superior
Să începem cu o întrebare simplă: cum arată, de fapt, acest specimen fascinant numit “românul superior”? Ei bine, conform observațiilor celor doi, acesta este un personaj complex, plin de contradicții și, mai presus de toate, convins că experiența sa în străinătate l-a transformat într-un fel de Mesia al modernizării României.
“Românul care se întoarce în România după mulți ani din diaspora, el nu mai este doar român, el este un român superior.”
Ironia fină a lui Doru ne introduce perfect în subiect. Acest “român superior” vine înarmat cu o serie de trăsături distinctive:
- Complexul Salvatorului: Crede cu tărie că misiunea sa este să educe masele ignorante din România despre “cum se face în Occident”.
- Sindromul Amneziei Selective: Uită convenabil experiențe care nu le servesc scopului.
- Disonanța Cognitivă Acută: Critică vehement rasismul din străinătate, dar adoptă atitudini rasiale față de imigranții din România.
- Expertiza Universală: Devine brusc expert în toate domeniile, de la economie la politică, bazându-se exclusiv pe experiența sa limitată din afară.
Delia punctează perfect această atitudine:
“Ce mă enervează cel mai tare… este că, odată ce a ieșit din acest rol și acest statut de diasporean întors acasă, are opinii foarte, foarte, foarte urâte cu privire la imigranții din România.”
Această observație subliniază perfect ipocrizia acestor “români superiori” care, deși au beneficiat de ospitalitatea altor țări, nu reușesc să extindă aceeași bunăvoință către alții când se întorc acasă.
2. Când Visele se lovesc de Realitate
Una dintre cele mai fascinante (și potențial dezastruoase) caracteristici ale “românului superior” este tendința sa de a-și proiecta așteptările economice occidentale asupra realității românești. Este ca și cum ar încerca să planteze un cactus în tundra siberiană și s-ar mira că nu crește, apoi ar da vina pe toate viețuitoarele tundrei.
Doru explică succint această disonanță:
“Se întorc în România cu niște așteptări de business ca în afară… societatea românească nu are aceeași putere de cumpărare, nu are aceeași dorință sau apetit pentru risc.”
Acest decalaj între așteptări și realitate duce la o serie de fenomene interesante:
- Sindromul Afacerii Perfecte: Românul întors crede că ideea sa de business, care poate a funcționat în Germania sau Marea Britanie, va avea un succes instantaneu în România. Surpriză: nu va avea.
- Mirajul Puterii de Cumpărare: Uită convenabil că salariul mediu în România nu este același ca în țările occidentale, și se miră când produsul său de lux nu se vinde ca pâinea caldă.
- Blamarea Sistemului: Când afacerea sa inevitabil eșuează, vina nu este niciodată a ideii sau a implementării, ci întotdeauna a “sistemului corupt” sau a “mentalității înapoiate” a românilor.
Doru și Delia punctează ironic:
“Banii foarte mulți investiți în tipul ăsta de afacere se cam duc pe Apa Sâmbetei. Unde credeți că se pune degetul că ar fi vina?”
Această tendință de a blama factori externi pentru eșecurile personale este un comportament clasic al “românului superior”, incapabil să-și asume responsabilitatea pentru deciziile sale economice nerealiste.
3. Cultura Superiorității, între boem și ipocrizie
Poate cel mai fascinant aspect al “românului superior” este relația sa culturală complicată și identitatea românească. Este un amestec bizar de nostalgie, dispreț și idealizare selectivă care ar face orice psiholog să-și frece mâinile de încântare.
Ei observă cu acuitate:
“[diasporeanul întors acasă] vorbește continuu despre țara lui frumoasă, despre cât de frumoși sunt munții, Dunărea… Dar nu referă niciodată la faptul că munții, marea, Dunărea nu-ți plătesc facturile.”
Acest contrast între glorificarea aspectelor pitorești ale României și ignorarea deliberată a provocărilor economice și sociale reale creează un tablou fascinant al disonanței cognitive:
- Sindromul Haiducului Modern: Românul superior se vede pe sine ca un fel de Iancu Jianu, Gruia Novac sau Grigore Pintea, venind să salveze țara de “înapoiere”, în timp ce se bucură de privilegiile acumulate în străinătate.
- Turismul Identitar: Vizitează cu entuziasm târguri tradiționale și festivaluri folclorice, dar refuză să interacționeze cu realitățile cotidiene ale vieții în România.
- Superioritatea Culinară: Laudă bucătăria tradițională românească pentru a crea o relație cu audiența la cel mai rudimentar nivel pentru a putea mai apoi genera contraste în argumentare.
Doru și Delia punctează ironic această atitudine:
“Același diasporean… se întoarce cu acest aer de erou, eroul care s-a întors după ce a experimentat străinătatea… dar el se întoarce și cu banul pe care în străinătatea asta ‘rea și grea’ l-a câștigat.”
Această dualitate între glorificarea trecutului și disprețul pentru prezent creează o tensiune constantă în discursul “românului superior”, făcându-l adesea să pară incoerent și ipocrit. Pare doar? Sau așa este?
Întoarcerea în România și descoperirea realității
După ce au disecat anatomia “românului superior”, ne găsim în fața unei întrebări fundamentale: este acest fenomen o simplă fază trecătoare în procesul de readaptare sau un simptom al unor probleme mai profunde în societatea românească?
Poate că adevărul se află undeva la mijloc. Experiența din diaspora oferă, fără îndoială, perspective valoroase și idei noi care pot contribui la dezvoltarea României. Însă atitudinea de superioritate și lipsa de empatie față de realitățile locale pot transforma aceste potențiale beneficii în surse de conflict și alienare.
Nu suntem fani, dimpotrivă, dar ca și Cătălin Stănciulescu într-un vlog anterior de-al său, Doru și Delia ne oferă uneori (UNEORI!!), prin observațiile lor, o oglindă în care putem vedea nu doar defectele “românului superior”, ci și propriile noastre prejudecăți și așteptări nerealiste. Poate că secretul nu este nici să rămâi în străinătate, nici să te întorci cu aroganță, ci să găsești o cale de mijloc - să te întorci cu umilință, deschidere și dorința sinceră de a contribui pozitiv la societate, fără să te consideri superior celor care au rămas. Cuvinte mari, cuvinte grele, cuvinte primite de către mulți dintre noi cu o inițială doză de respingere.
Cea mai mare ironie și comedie românească, cu care ne facem de râs peste tot în lume, este că adevăratul “român superior” nu este cel care se autoproclamă astfel, ci acela care reușește să îmbine experiența internațională cu înțelegerea și respectul pentru realitățile locale. Până atunci, ne rămâne să privim cu un amestec de amuzament și îngrijorare spectacolul repatrierii, sperând că, în timp, aroganța va lăsa loc înțelepciunii și empatiei.
Să fim sinceri, nu ne așteptam la această reflecție atât de profundă de la Doru și Delia, dar nu credem că va ține prea mult. Aceste subiecte sunt complexe, le aduc ură și nu contribuie la vizualizări, iar acesta va fi un semnal clar pentru ei să revină la stilul superficial al vlogurilor lor.
