Răzvan Bălănescu prezintă o viziune deformată și total greșită asupra economiei românești
Hai să vorbim puțin despre cum Răzvan Bălănescu se aventurează într-o explicație economică ce pare desprinsă dintr-un manual de PR corporatist. Cu o încredere debordantă și poate puțin naivă, el încearcă să ne convingă că totul merge strună în economia României, ignorând complet nuanțele și complexitatea situației reale.
În timp ce Răzvan se străduiește să demonteze “mitul” că România nu mai produce nimic, explicația sa suferă de o superficialitate îngrijorătoare. Da, există firme private care produc și exportă, dar comparația dintre fabricile comuniste “ineficiente” și noile investiții private este mult prea simplistă și ignoră complet impactul social al acestei tranziții.
Abordarea sa față de privatizări, în special cazul Petrom, demonstrează o înțelegere unilaterală a procesului. În timp ce laudă beneficiile aduse de investițiile străine, omite complet să discute despre costurile sociale, pierderea controlului strategic asupra resurselor naționale și impactul pe termen lung asupra economiei.
Când vine vorba despre emigrație, analiza sa devine și mai problematică. Comparația cu Italia secolului trecut este forțată și ignoră complet contextul diferit al globalizării moderne și al pieței muncii europene. Plus, optimismul său legat de întoarcerea românilor pare mai degrabă o dorință decât o analiză bazată pe date concrete.
Perspectiva sa asupra dezvoltării României în context european suferă de un optimism nejustificat. Da, am făcut progrese, dar ritmul și direcția acestora sunt departe de a fi satisfăcătoare. Aderarea la diverse structuri internaționale nu este un succes în sine dacă nu se traduce în beneficii reale pentru cetățeanul de rând.
Și în timp ce Răzvan se concentrează pe critici la adresa “manipulatorilor politici”, propriul său discurs pare să cadă în aceeași capcană a simplificării excesive. Sub stratul de optimism și date selective se ascunde o realitate mult mai întunecată și mai complexă decât ar vrea el să ne facă să credem.
