Răzvan Bălănescu ne prezintă țara în care nu plătești taxe dacă faci copii
Declinul demografic reprezintă una dintre cele mai presante probleme cu care se confruntă România și Europa în prezent. Răzvan Bălănescu abordează acest subiect delicat, pornind de la propria experiență ca tată care și-a dorit mai mulți copii, dar s-a oprit la unul singur din motive biologice. El explorează fenomenul îngrijorător al scăderii natalității pe continent, unde media este de doar 0,2 copii per familie. La nivel personal, Răzvan mărturisește că și-ar dori trei copii, dar că a luat decizia de a deveni părinte abia la 27 de ani, după ce a întâlnit persoana potrivită și a atins un nivel financiar favorabil.
Resursele financiare reprezintă, în viziunea lui Răzvan, prima condiție esențială pentru a face pasul spre parentalitate. Un acoperiș deasupra capului, un loc de muncă stabil și economii suficiente sunt fundamentele care facilitează decizia de a aduce un copil pe lume. Cu toate acestea, Răzvan recunoaște că există numeroase excepții - unii fac copii fără să țină cont de acest aspect, în timp ce alții, deși au toate resursele necesare, amână momentul din dorința de a-și trăi viața în libertate sau de a se dedica carierei. Această amânare prelungită poate duce la situații în care apar probleme de sănătate care îngreunează procesul de concepere.
Devenind tată la 27 de ani, Răzvan observă cum parentalitatea i-a schimbat complet gândirea, mentalitatea și obiceiurile. El subliniază importanța găsirii persoanei potrivite pentru a întemeia o familie, indiferent de gen, deoarece copiii reprezintă viitorul țării și vor moșteni nu doar resursele și averea, ci și problemele societății. Perspectiva descrisă de Răzvan transcende preocuparea personală, devenind o chestiune de continuitate culturală și națională - într-o Europă cu rate scăzute ale natalității, consecințele pe termen lung sunt alarmante.
Modelul ungar propus de Viktor Orban este adus în discuție ca exemplu de stimulare a natalității. Mamele cu un copil sunt scutite de impozitul pe venit până la vârsta de 30 de ani, iar cele cu doi sau mai mulți copii beneficiază de această scutire pe viață. Răzvan face un calcul simplu: cu un copil, populația scade; cu doi copii, populația rămâne constantă; cu trei copii, populația crește. La nivelul României, o asemenea măsură ar însemna că o familie cu doi copii ar putea păstra întreaga sumă brută a salariului, fără a plăti impozit pe venit, ceea ce ar reprezenta un stimulent semnificativ pentru creșterea natalității.
Estimările demografice pentru România sunt sumbre - aproximativ 15 milioane de locuitori în 2050, continuând să scadă până la 10 milioane în 2100. Cauzele sunt multiple: emigrarea, mortalitatea ridicată și natalitatea scăzută. Răzvan își exprimă îngrijorarea că, în ritmul actual, România ca națiune ar putea dispărea până în 2200. Deși mulți ar putea considera această perspectivă îndepărtată și irelevantă pentru viața lor personală, Răzvan subliniază importanța gândirii pe termen lung, pentru urmași și pentru continuitatea culturală a țării.
Dincolo de cifrele reci ale statisticilor se ascunde o întrebare fundamentală despre prioritățile societății contemporane. Dilema dintre carieră și familie, dintre libertate personală și responsabilitate socială modelează deciziile a milioane de europeni zilnic. Într-o lume fascinată de imaginile cu vacanțe exotice și mașini de lux de pe rețelele sociale, procesul de reconsiderare a valorilor tradiționale devine din ce în ce mai complex. Rămâne de văzut dacă stimulentele fiscale propuse vor fi suficiente pentru a inversa această tendință sau dacă Europa se află în pragul unei transformări demografice și culturale ireversibile, în care valorile și tradiția continentului se vor pierde treptat în fața unui val de schimbări profunde.
