Pleiăr și drama influencerilor. Plânsul, noua strategie de marketing
Într-o eră în care reclamele au devenit omniprezente, iar orice scroll pe rețelele sociale poate declanșa crize existențiale, Pleiăr ne oferă o disecție fără menajamente a universului influencerilor în vlogul intitulat “ÎNCERC SĂ ÎNȚELEG INFLUENCERII (NU AM PUTUT)”. Cu o doză sănătoasă de sarcasm și ironie, acesta pune sub lupă ipocrizia și superficialitatea unui segment care pare să își fi pierdut direcția.
Într-un clip de aproape douăzeci de minute, Pleiăr abordează problema epuizării auto-proclamate a influencerilor, împingând limitele satirei până la punctul în care devine imposibil să nu râzi sau să-ți dai ochii peste cap. De la Cezara Cristescu, care se vaită de “trauma” trimiterii de mailuri, până la Alex Velea, Delia și Speak, vlogul este un catalog delicios de lamentări și paradoxuri sociale, toate condimentate cu observații critice și accente amuzant de absurde.
Influenceri obosiți din naștere
Nu putem începe fără să menționăm scena în care Oana Roman declară, cu o sinceritate de Oscar, că o dor buricele degetelor de la trimis mailuri pentru campanii. Pleiăr, cu o subtilitate zero, punctează ridicolul unei astfel de afirmații: “Lăsați-ne dracu’ cu munca voastră!”. Ai zice că vorbim despre niște eroi ai societății, nu despre oameni care primesc pachete de PR pentru a face clipuri de un minut.
Dar ce să mai spunem despre Cezara Cristescu? Cu 69.000 de urmăritori și videoclipuri care rar trec de 10.000 de vizualizări, ea reușește să se plângă de algoritmi și “platforme stricate”. Faptul că Nivea i-a sponsorizat singurele materiale cu adevărat virale nu trece neobservat: “Practic, brandul i-a făcut reclamă ei, nu invers”. E clar că burnout-ul nu vine din creație, ci din așteptările disproporționate ale unei lumi în care succesul se măsoară în like-uri cumpărate.
Când talentul pierde în fața algoritmilor
Când artiști precum Delia și Speak sar în apărarea influencerilor, lucrurile devin și mai interesante. Pleiăr subliniază diferențele dintre munca unui cântăreț, care necesită ore de studio, teorie muzicală și turnee, și haosul superficial din lumea creatorilor de conținut. “Numai zic de partea de producție unii artiști primesc pachetul gata. Influencerii, însă, nici măcar atât!”.
De aici, se naște un contrast fascinant: artiștii care muncesc pentru artă și influencerii care muncesc pentru reclame. Pleiăr nu ezită să ridice întrebarea: “Chiar avem nevoie de influenceri în forma lor actuală?”. Pentru mulți, răspunsul pare să fie un categoric “nu”.
Relații construite pe minciuni și bani
Un alt punct culminant al vlogului îl reprezintă analiza relațiilor parasociale dintre influenceri și urmăritorii lor. “Ne iau cu ei în baie și ne vând produse ca pe prăjituri calde”, spune Pleiăr, cu o indignare care lovește direct la țintă. Această intimitate falsă, exploatată de branduri, transformă creatorii de conținut în panouri publicitare pe două picioare.
Și când vine vorba de reclame la jocuri de noroc, ironia devine aproape insuportabilă. Alex Velea și Antonia, vedete cu milioane în conturi, aleg să promoveze păcănelele, justificând totul printr-un simplu “Joacă responsabil”. Pleiăr nu îndulcește criticile: “Publicul v-a dat celebritatea, iar voi le-ați dat în schimb dependențe”.
Drumul către irelevanță
Pe măsură ce vlogul înaintează, Pleiăr își concentrează atenția asupra plafonării influencerilor. “De ce să mai creezi ceva original când e mai simplu să faci haul-uri de pe Teamu?”. Se pare că lipsa de efort și creativitate se reflectă direct în cifre, iar urmăritorii obosiți de conținut reciclat migrează către creatori mai autentici.
Când vedem oameni obișnuiți, care muncesc zilnic și totuși reușesc să creeze conținut captivant, devine evident de ce mulți influenceri standard își pierd relevanța. Într-o lume în care sinceritatea și autenticitatea contează mai mult ca niciodată, modelul clasic de influencer pare condamnat.
Ipocrizia ca stil de viață
Pleiăr reușește, prin acest vlog, să scoată la lumină ipocrizia unei industrii care se hrănește din superficialitate. De la burnout-ul fabricat, la relațiile parasociale toxice, vlogul nu lasă nicio piatră neîntoarsă. Poate că influencerii sunt obosiți, dar publicul lor este exasperat.
În final, întrebarea rămâne: cât timp mai poate supraviețui această industrie în forma ei actuală? Dacă tot ce oferă sunt reclame la păcănele și haul-uri plictisitoare, poate că răspunsul este mai simplu decât pare. Și, cine știe, poate că e timpul să citim o carte. Sau să mai vedem un vlog de-al lui Pleiăr.
