Pleiăr demască comportamentul abuziv din stand-up-ul românesc și controversa Bogdan Nonic
Pleiăr abordează o controversă recentă din lumea stand-up-ului românesc, având ca protagonist pe comediantul Bogdan Nonic, care a postat un videoclip extrem de problematic ca răspuns la un conținut al Andreei Ceușan. Controversa a început când Nonic a făcut un “stitch” la un video al Andreei, adoptând un comportament considerat abuziv, cu gesturi, mimică și sunete ce mimau un act sexual. Pleiăr descrie reacția sa viscerală la acest conținut, menționând că, deși are reziliență la conținut problematic, această situație i-a provocat o reacție fizică de dezgust. Clipul analizează nu doar incidentul în sine, ci și cultura toxică din spatele scenei de stand-up românesc.
Materialul prezentat expune tiparul de glume învechite și problematice care domină scena stand-up din România - glume despre femei la volan, despre comunitatea gay, despre imigranți și minorități etnice. Bogdan Nonic este prezentat ca exemplu al acestui tip de comedie, cu clipuri în care face glume homofobe și misogine, folosind un limbaj jignitor și stereotipuri dăunătoare. Pleiăr se întreabă de ce 90% din numerele de stand-up din România sună la fel și de ce comedianții par blocați în anii ‘90, repetând aceleași formule obosite care nu mai sunt amuzante pentru un public evoluat.
Reacția clubului The Fool, care îl manageria pe Bogdan Nonic, a fost criticată pentru natura sa defensivă și corporatistă. Deși au declarat că “materialul postat recent de Bogdan Nonic nu ne reprezintă”, aceștia au continuat să îl sprijine până când presiunea publică a devenit prea mare, moment în care l-au eliminat de pe site-ul lor. Pleiăr critică această poziție ambiguă, subliniind că un club de stand-up ar trebui să fie responsabil pentru comedianții pe care îi promovează și să asigure un mediu sigur pentru toți spectatorii.
Intervenția lui Micutzu în controversă este de asemenea discutată, acesta postând un videoclip în care susține că libertatea de exprimare este esențială în comedie, dar contează și bunul simț. Pleiăr critică poziția acestuia, remarcând că există o diferență fundamentală între o glumă care nu este pe gustul tuturor și un comportament abuziv precum cel demonstrat de Nonic. Mai mult, Pleiăr demontează argumentul “cancel culture”, arătând că nu este vorba despre sensibilitate excesivă, ci despre comportamente periculoase sociale care au fost ignorate prea mult timp.
Problema este pusă într-un context mai larg, al siguranței femeilor în mediul de stand-up și în societate în general. Pleiăr menționează mărturiile primite de la femei din industria de stand-up care confirmă că nu se simt confortabile sau în siguranță în aceste spații. Este evidențiat contrastul dintre comedianții care reușesc să facă umor de calitate fără a recurge la misoginie, rasism sau homofobie, și cei care continuă să se victimizeze atunci când sunt criticați pentru conținutul lor problematic.
Acest caz ridică întrebări mai profunde despre starea industriei de divertisment din România și despre cât de departe mai avem de mers pentru a construi o societate în care respectul și siguranța sunt prioritare. Ce s-ar fi întâmplat dacă nimeni nu ar fi reacționat la acest comportament? Cât de normalizate au devenit aceste tipuri de interacțiuni în mediul online și offline? Și poate cea mai tulburătoare întrebare: câți alți “Bogdan Nonic” există în industria stand-up-ului românesc, așteptând să fie descoperiți și trași la răspundere pentru comportamentul lor?
