Pleiăr demască escrocii care vor să conducă România
Într-o eră în care TikTok-ul dictează trendurile electorale iar candidații se chinuie penibil să pară “cool”, Pleiăr ne oferă o analiză necruțătoare a circului electoral din 2024. Cu umor acid și observații tăioase, acesta disecă fiecare candidat în parte, de la “generalul vieții” Ciucă, până la “mătușica cool” Lasconi, demonstrând că politicienii români au rămas blocați undeva între epoca de piatră și era digitală.
“CUM VĂD CAMPANIA ELECTORALĂ CA GEN Z” este un vlog care pune reflectorul pe strategiile jalnice ale candidaților de a atrage votanții tineri. De la manele electorale, până la apariții stângace în podcasturi, vedem cum politicienii se străduiesc să pară relevanți pentru generația TikTok, reușind doar să se facă de râs în moduri spectaculoase.
Legionarul care visează la dictatura lui Putin
Pleiăr începe analiza cu Călin Georgescu, fostul membru AUR dat afară pentru că era “prea extremist chiar și pentru AUR”, ceea ce spune multe. Candidatul care elogiază mișcarea legionară și face apologia lui Putin a reușit cumva să atragă susținători tineri, demonstrând că istoria se repetă tragic sub forma unei farse electorale.
Momentul culminant al acestei secțiuni vine când Georgescu declară că “femeia nu are ce căuta în funcția de președinte”, iar unele femei încă îl susțin. Probabil aceleași care ar vota pentru propria lor marginalizare socială. Ironia situației e atât de densă încât ai putea s-o tai cu cuțitul.
Nicolae Ciucă, dezertorul gramaticii
Generalul premier ne oferă momente memorabile de confuzie lingvistică, faultând limba română și demonstrând astfel că aceasta poate fi mai periculoasă decât un câmp de luptă. Colaborarea sa muzicală cu Dani Mocanu reprezintă poate cea mai bizară strategie de marketing politic din istoria recentă.
Prezențele sale la podcasturi sunt un festival al stângăciei, cu răspunsuri care par generate de un AI stricat. Când e întrebat să numească trei calități ale lui Marcel Ciolacu pe care nu le are el, răspunde “onoare, respect, predictibilitate”. Trei cuvinte care par să-i fie la fel de străine ca și sintaxa limbii române.
Mircea Geoană, securistul reciclat
Fostul demnitar își etalează talentele muzicale la pian într-un spectacol mediatic calculat, în timp ce ocolește cu dibăcie întrebările esențiale despre transparența financiară a campaniei. Acordurile lui Chopin nu pot acoperi disonanța dintre promisiuni și realitate.
În fața întrebărilor directe despre sursele de finanțare, Geoană orchestrează o suită de răspunsuri evazive, într-un exercițiu de retorică ce transformă claritatea în ambiguitate. Promisiunile de transparență se risipesc precum ceața în bătaia vântului.
George Simion, demagogul extremist
Liderul AUR demonstrează o capacitate impresionantă de a-și schimba personalitatea în funcție de public, ca un cameleon politic perfect adaptat. La “Starea Nației” e moderat, în Parlament urlă, iar pe TikTok ascultă “BUG” în direct. Probabil singura constantă fiind inconsistența.
Simion reușește performanța de a fi simultan anti-sistem și beneficiar al sistemului, anti-servicii dar finanțat prin asociații dubioase, și pro-femei dar complice la mușamalizarea unor scandaluri grave. E ca și cum ar încerca să câștige premiul pentru cea mai complexă schizofrenie politică.
Impostoarea care mimează modernitatea
Candidata care încearcă să fie și conservatoare, și progresistă în același timp demonstrează că poți să încerci să mulțumești pe toată lumea și să nu mulțumești pe nimeni. De la cruci mari la gât, la dans la Untold, Lasconi execută un număr de echilibristică ideologică demn de Cirque du Soleil.
Momentele sale de confuzie în politica externă și gafele în probleme sensibile arată că drumul spre președinție e pavat cu intenții bune și o pregătire precară. E ca și cum ai trimite un stagiar să conducă o multinațională. Intențiile pot fi bune, dar rezultatele sunt previzibile.
Campania electorală 2024 pare un reality show prost regizat, în care candidații se întrec în gafe și strategii eșuate de marketing politic. De la manele electorale, la pianul lui Geoană. De la confuziile lingvistice ale lui Ciucă, la dualitatea lui Simion. Asistăm la un spectacol tragicomic care demonstrează că politicienii români nu au evoluat odată cu vremurile. În timp ce generația Z își dorește autenticitate și competență, candidații le oferă TikTok-uri stângace și podcasturi penibile. Poate că cea mai mare ironie a acestei campanii este că, în încercarea disperată de a părea relevanți pentru tineri, politicienii au reușit doar să demonstreze cât de deconectați sunt de realitatea acestora.
