Ordinar Extraordinar își bate joc cu nesimțire de cultura chineză
Cei de la Ordinar Extraordinar ne-au obișnuit cu materiale mediocre din China, dar acest ultim vlog din Hainan reprezintă un monument major de incompetență. Sub pretextul nobil al “autenticității”, suntem bombardați cu 15 minute de filmări tremurânde, interacțiuni stânjenitor de forțate cu localnici vizibil iritați, și scene banale din mall-uri prezentate pompos drept “descoperiri culturale”. Execuția tehnică deplorabilă, de la cadrele instabile, până la calitatea audio îndoielnică, transformă această încercare de documentar într-un exemplu perfect al modului în care nu trebuie făcut content de călătorie.
Cu un titlu grandios care promite să ne dezvăluie “realitatea ireală” din China, cei doi reușesc doar să demonstreze limitările propriei lor viziuni. De la micul dejun într-un mall banal prezentat ca experiență exotică, până la secvențele aleatorii cu “băieți în chiloți care întorc o barcă”, întregul vlog pare extras dintr-un jurnal personal mediocru al unui turist dezorientat. Folosirea constantă a “autenticității” ca scuză pentru lipsa de substanță și calitate tehnică devine nu doar obositoare, ci de-a dreptul insultătoare pentru abonați.
Gara Hainan, trei ore de incompetență
Primul semn că acest vlog va fi un dezastru apare când aflăm că trenul lor a fost anulat, forțându-i să aștepte 3 ore în gară. În loc să folosească acest timp pentru a documenta viața din gară sau pentru a interacționa cu localnicii, ei se plâng de situație și se refugiază într-un mall pentru un mic dejun “american”. Parcă ar fi turiști la prima ieșire din țară, nu vloggeri cu experiență în Asia.
Ironia situației atinge apogeul când, după ce au așteptat atât de mult, ajung să petreacă doar o oră și jumătate în destinația pentru care au făcut tot acest efort. Este ca și cum ai merge la Paris doar ca să faci o poză cu turnul Eiffel din mașină, apoi să te plângi că nu ai avut timp să vezi orașul. Planificarea defectuoasă și lipsa unui plan B sunt evidente în fiecare cadru.
Bătaie de joc în numele autenticității
Ne este servită o porție generoasă de clișee despre “autenticitatea” vieții pescarilor, în timp ce camera tremură violent în bătaia vântului. Aparent, dacă vezi niște oameni care repară o barcă în ploaie, ai prins esența vieții într-un sat pescăresc chinez. Comentariile superficiale despre “viața autentică” sunt la fel de profunde ca o baltă după ploaie.
Momentul culminant al acestei “autenticități” vine când localnicii refuză să fie filmați, iar Monica și Mircea interpretează acest lucru ca pe o dovadă a faptului că au găsit un loc “nealterat de turism”. Poate că oamenii pur și simplu nu vor să apară într-un vlog mediocru? Sau poate că există o diferență între a documenta viața reală și a deranja oamenii în timpul activităților lor zilnice.
Jalnici și incapabili în fața tradițiilor
În loc să ne arate bucătăria locală autentică, suntem tratați cu imagini dintr-un restaurant de mall care servește “mic dejun american”. Justificarea? “Așa trăiesc tinerii din Asia”. De parcă am avea nevoie să mergem în China ca să vedem cum arată un bagel. Este ca și cum ai merge în Italia și ai face un vlog despre McDonald’s.
Punctul culminant al aventurii culinare vine când comandă din greșeală bullfrog în loc de calamari, prezentând această confuzie ca pe o “experiență autentică”. Aparent, să nu știi ce mănânci este noul standard pentru autenticitate în vlogging. Iar încercarea de a transforma această gafă într-un moment de descoperire culturală este la fel de convingătoare ca un panda de plastic.
Incompetență tehnică la cote maxime
Camera tremurândă și cadre tăiate brusc sunt prezentate ca elemente stilistice care “surprind realitatea brută”. În realitate, par mai degrabă rezultatul lipsei de pregătire și a grabei de a produce conținut, indiferent de calitate. Este ca și cum ai încerca să transformi un accident de mașină într-o operă de artă abstractă.
Scenele care pretind să surprindă “viața autentică” din Hainan sunt sabotate sistematic de prezența lor intruzivă și de comentariile superficiale despre “frumusețea haosului urban asiatic”. Cu camera îndreptată agresiv spre localnici vizibil deranjați și cu observații banale despre “autenticitatea” unui mall, aceștia reușesc performanța de a transforma vlogul de călătorie într-un exercițiu de voyeurism turistic.
Țeapă ordinară în stil asiatic
După 20 de minute de conținut haotic, rămânem cu întrebarea: ce am învățat despre viața reală din Hainan? În afară de faptul că plouă mult și că unii oameni mestecă betel, informațiile concrete sunt la fel de rare ca zilele însorite din acest vlog. Materialul pare mai degrabă o colecție aleatorie de momente nereușite decât un documentar despre viața reală din China.
Poate că următoarea dată când vor să ne arate “realitatea ireală” din China, ar trebui să înceapă cu un plan real și să termine cu un material care merită timpul spectatorilor. Până atunci, rămânem cu acest exemplu perfect despre cum să transformi extraordinarul în ordinar, și cum să ratezi complet esența unui loc fascinant precum Hainan.
