Ordinar Extraordinar și eșecul total de a înțelege cultura chineză
Într-o demonstrație de superficialitate și lipsă de substanță, Monica și Mircea ne servesc un vlog despre ultima lor zi în Shanghai. Cu pretenții de profunzime și înțelepciune, cei doi ne plictisesc cu observații banale despre cultura chineză și lecții de viață pe care aparent le-au învățat în ultimul an, dar care sună mai degrabă a clișee copiate din cărți de dezvoltare personală.
Vlogul acestora se remarcă prin absența totală a unei perspective originale sau a unei înțelegeri reale a contextului cultural. Prezentarea sterilă și pretențioasă despre viața în Shanghai demonstrează incapacitatea de a transmite vreo informație valoroasă, transformând întreaga experiență într-un exercițiu de autoindulgență.
Dramă și lacrimi la restaurant
Prima parte a vlogului este dedicată unor experiențe culinare care par mai degrabă niște scuze pentru a umple timpul. De la un prânz banal într-un restaurant de cartier, până la deserturi scumpe, totul este prezentat cu un entuziasm forțat și explicații pretențioase despre “autenticitate” și “experiențe locale”. Parcă ar fi primii oameni care descoperă că în China se mănâncă cu bețișoare.
Momentul culminant devine atunci când primesc mâncare gratuită de la un localnic și încep să plângă de emoție, transformând un gest simplu de ospitalitate într-un moment melodramatic demn de telenovele mexicane. Probabil că și când primesc rest la supermarket le dau lacrimile de recunoștință.
Lecții de viață superficiale
Cu pretenții de înțelepciune dobândită, Monica și Mircea ne servesc platitudini despre răbdare și armonie socială. “Am învățat să nu mă enervez în trafic” și “chinezii muncesc ca să muncească” sunt doar câteva dintre “perlele” de înțelepciune pe care le împart cu generozitate, de parcă ar fi niște guru moderni care au descoperit secretele universului în mijlocul Shanghai-ului.
Ironic este că, în timp ce predică despre armonie și acceptare, se plâng constant de diverse aspecte ale vieții în China, demonstrând că lecțiile lor de viață sunt mai degrabă teoretice decât practice. E ca și cum ai asculta sfaturi despre dietă de la cineva care mestecă un hamburger triplu cu cartofi prăjiți.
Turism de suprafață și clișee
Secțiunea despre arhitectură este un festival al locurilor comune, cu observații banale despre clădiri înalte și lumini de noapte. Se entuziasmează copilărește în fața unor turnuri pe care le-au văzut probabil de sute de ori în ultimul an, de parcă ar fi niște turiști în prima zi de vacanță care au descoperit că există zgârie-nori în Asia.
Momentul cel mai ridicol este când încep să filozofeze despre simbolismul unei “coroane” arhitecturale, demonstrând o înțelegere superficială atât a arhitecturii, cât și a culturii locale. E ca și cum ai încerca să explici fizica cuantică după ce ai citit coperta unei cărți de popularizare științifică.
Nostalgie forțată și lacrimi false
Cu o săptămână înainte de plecare, cei doi încearcă să stoarcă dramă din fiecare moment. Fiecare colț de stradă devine motiv de nostalgie, iar fiecare interacțiune cu localnicii e transformată într-un moment “special”. Până și cumpărarea unei sticle de apă devine o experiență profundă despre conexiunea umană și diferențele culturale.
Se plâng că “timpul a trecut prea repede”, deși pentru noi, abonații, acest vlog pare să dureze o eternitate, plin de momente forțate și dramatism artificial. E ca și cum ai privi un album foto al unor străini și ei ar insista să-ți povestească povestea din spatele fiecărei poze neclare.
Ipocrizie și mulțumiri de fațadă
Finalul vlogului este un festival al clișeelor, cu “mulțumiri” teatrale adresate Chinei și populației locale. Vorbesc despre “recunoștință” și “lecții învățate” cu un patetism care face orice telenovelă să pară subtilă prin comparație.
Momentul cel mai ridicol este când încep să filozofeze despre cum “trebuie să fim recunoscători când mergem în alte țări”, ca și cum ar fi descoperit ei această idee revoluționară după un an în Shanghai. Următorul lor vlog probabil va dezvălui că apa este umedă și că soarele răsare în fiecare dimineață.
