Marian Adventures în Zanzibar: Cocoșul pe grămada de gunoi se crede împărat!
Marian, gazda canalului YouTube “Marian Adventures”, ne oferă o nouă mostră turism privilegiat în vlogul său “O zi la un Resort de 5 Stele în Zanzibar”. Sub aparența unei experiențe idilice, de la “lacrimi de fericire” pe plajă la degustări de fructe exotice, Marian reușește să transforme Zanzibarul într-un decor pentru propriul său spectacol de auto-indulgență, fără nicio reflecție asupra cum devine candidatul perfect al sindromului “cocoșului pe grămada de gunoi care se crede împărat”. Venind dintr-o țară precum România și ajungând într-una și mai săracă, Marian se comportă ca și cum ar fi cucerit lumea, ignorând complet realitățile sociale și economice ale Zanzibarului. Această atitudine de superioritate nejustificată se manifestă de-a lungul conținutul său, perpetuând stereotipuri și promovând un model de turism de “șmecher”. De la discrepanța flagrantă dintre experiența sa luxoasă și realitatea economică a localnicilor, până la impactul ecologic al resorturilor de lux, vom examina câteva aspecte ale acestui comportament de “boss în vacanță”.
Superficialitatea mascată în emoție
Marian își începe vlogul cu o scenă care ar putea fi extrasă dintr-un film prost, mai precis lacrimi în ochi la vederea plajelor din Zanzibar.
“Bună dimineața din Zanzibar probabil vedeți că am lacrimi în ochi cu greu îmi stăpânesc emoțiile de fiecare dată când ajung aici pe aceste plaje absolut minunate”
Această reacție exagerată nu doar că pare neverosimilă pentru cineva care pretinde că a vizitat locul “de atâtea ori”, dar și stabilește tonul pentru restul vlogului - o prezentare superficială și egocentristă a unei destinații complexe.
Obsesia lui Marian pentru luxul resortului și mâncarea “cea mai bună” contrastează puternic cu lipsa totală de interes pentru cultura locală sau pentru condițiile de viață ale zanzibarienilor. El menționează vânzătorii de suveniruri pe plajă, dar nu oferă nicio reflecție asupra situației economice care îi determină pe localnici să depindă de turism pentru supraviețuire. Doar îi acuză ca fiind niște profitori ignorând cu succes cum și el profită de pe urma comunităților locale.
“Cum bine știți din vlogurile de dățile trecute când am ajuns noi […] aici refluxul este foarte vizibil plin de masai și pseudo-masai. aici pe plajele din Zanzibar. De regulă vând chestii, vând suveniruri…”
O lipsă crasă de empatie și curiozitate cu privire la ultimul resort în fața supraviețuirii pentru unii oameni din locuri nefavorizate ale lumii, dar nu emblematică pentru tipul de turism exploatator pentru vizualizări pe Youtube pe care îl face Marian când tratează destinațiile exotice ca simple decoruri pentru vlogurile sale și motive de cerut donații pe live-uri.
Zanzibarul dincolo de resorturile de lux
Pentru a înțelege pe deplin problematica vlogului lui Marian, trebuie să privim dincolo de plajele idilice și să examinăm realitatea socio-economică a Zanzibarului. Acest arhipelag, parte a Tanzaniei, se confruntă cu provocări semnificative în ceea ce privește dezvoltarea durabilă și distribuția echitabilă a beneficiilor aduse de turism.
În timp ce resorturile de lux precum cel prezentat de Marian oferă experiențe de vis pentru turiști, ele contribuie adesea la exacerbarea inegalităților sociale și economice. Localnicii sunt adesea angajați în poziții de nivel inferior, în timp ce posturile de management și cele mai bine plătite sunt ocupate de străini. În plus, multe resorturi de lux sunt deținute de companii internaționale, ceea ce înseamnă că o mare parte din profiturile generate de turism nu rămân în economia locală.
Justificări superficiale ale vloggerilor de călătorie
Nu este de mirare cum toți vloggerii români se retrag când audiența îi taxează în locuri exotice, dar defavorizate, simțindu-se că pot trage de timp până când vor găsi noile metode de a deschide robinetul vizualizărilor și donațiilor pentru a-și putea susține în continuare ego-ul și-așa umflat prin prisma unor activități alternative, dar în locuri foarte ieftine pentru ei, precum ghid pentru grupuri de turiști români. De aceea susținătorii acestor tipuri de vlog ar putea argumenta că Marian promovează turismul în Zanzibar, aducând astfel beneficii economiei locale, dar costul real este prezentarea trunchiată a realității locale și implicit o posibilă experiență diferită pentru cei care se ghidează după ceea ce le este prezentat. Această perspectivă ignoră complexitatea impactului turismului cu așteptări deliberat înșelate asupra locurilor și comunităților locale.
Unii ar putea susține că experiențele “luxoase” prezentate de Marian inspiră motivează oamenii să își dorească mai mult de la călătoriile lor, dar totuși vorbim de Marian, așadar nu se aplică.
Impactul negativ al turismului iresponsabil
Vlogurile precum cel al lui Marian care ilustrează perfect sindromul “cocoșului pe grămada de gunoi care se crede împărat”, oferă doar o atitudine nedemnă pentru vreun român călător prin prismasuperiorității nejustificate și se manifestă prin:
- Prezentarea unilaterală a luxului, ignorând contextul local
- Tratarea localnicilor ca simple elemente de decor exotic
- Lipsa oricărei reflecții asupra privilegiului său relativ
Acest tip de conținut încurajează o formă de turism care pune presiune excesivă pe resursele locale. Resorturile de lux consumă cantități disproporționate de apă și energie, adesea în detrimentul comunităților locale. De exemplu, în timp ce turiștii se bucură de piscine și dușuri lungi, localnicii pot suferi de lipsa accesului la apă potabilă.
“Piscina arată foarte bine, locuri de stat și lenevit și aici la piscină aici e barul unde vă spuneam că am stat azi noapte. Mai este un restaurant…”
Prezentarea Zanzibarului ca “paradis” turistic este făcută prin prisma banilor puțini cumpără mult, ceea ce reiterează din nou o idee similară cu cea a chiorului în țara orbilor. Acest lucru este complet lipsit de empatie și înțelegere, mai ales când localnicii sunt transformați în “experiență de vacanță”.
Exploatarea emoțiilor pentru vizualizări
Marian folosește foarte rudimentar o serie de tactici pentru a atrage și menține atenția audienței, dincolo de conexiunile cu alte persoane din online pe care le menționează continuu pentru un soi de autoritate, multe dintre acestea fiind problematice pentru că nu reușesc să ofere autenticitate.
-
Exagerarea emoțională: Începutul vlogului, cu Marian pretinzând că are lacrimi în ochi la vederea plajei, este un exemplu clar de manipulare emoțională a audienței.
-
Promisiuni de exclusivitate: Marian sugerează în mod repetat că va dezvălui secrete sau experiențe unice, cum ar fi “cea mai bună caracatiță din lume”, ceea ce este înșelător.
“unde de fiecare dată am mâncat cea mai bună mâncare și aseară am mâncat acea caracatiță despre care vă povesteam că e cea mai bună caracatiță din lume”
- Luxul ca spectacol: Vlogul se concentrează pe prezentarea detaliată a luxului resortului, de la cameră la mâncare, capturând fascinația publicului pentru stilul de viață al celor bogați. Acest stil de viață oferă o experiență deosebită, dar este important să fie prezentat într-un mod echilibrat.
“Becuri, cameră foarte mare, totul bine aranjat. Am dormit printre flori, că era un aranjament frumos aici pe pat când am venit”
- Exotizarea culturii locale: Referințele la cultura locală sunt folosite pentru a adăuga un element de exotism, dar ar putea fi îmbunătățite printr-o imersiune mai profundă în cultura locului, ceea ce ar îmbogăți experiența călătorului autentic.
Aceste abordări pot afecta percepția asupra conținutului de travel vlogging și asupra culturilor locale. Este esențial să se mențină integritatea conținutului și să se evite asocierile care ar putea fi percepute negativ.
Rarele momente de autenticitate
Deși am fost critici, este important să recunoaștem că vlogul lui Marian include și momente pozitive care merită apreciate, chiar dacă acestea sunt uneori umbrite de alte aspecte ale conținutului.
- Interacțiunea cu localnicii: Deși superficială, interacțiunea lui Marian cu vânzătorii locali de fructe arată o oarecare deschidere către economia locală, în afara resortului. Da, exclusiv pentru vlog, dar măcar este o ieșire din zona de confort.
“How much is one Pineapple? […] să luăm când ne întoarcem, ce luăm? Luăm un ananas sau chiar doi că suntem mulți”
-
Prezentarea restaurantului local: Decizia de a mânca la un restaurant local, “fisherman restaurant”, în loc să se limiteze la oferta all-inclusive a resortului, ar putea fi văzută ca un pas mic, dar pozitiv, către susținerea afacerilor locale. Ar putea, dar nu putem ignora tendința travel vloggerilor de a simula experiențe pentru vizualizări.
-
Observații despre schimbările (sau lipsa lor) în comunitatea locală: Marian face o observație fugitivă despre lipsa schimbărilor în satul local din 2015 până în prezent. Deși nu explorează implicațiile acestei observații, ea ar putea servi ca punct de plecare pentru o discuție mai amplă despre dezvoltarea economică (sau lipsa acesteia) în regiune.
“Aici, în sat nu s-a schimbat nimic, e la fel. Ori m-am gândit, bă, la fel ca în 2015, când am ajuns prima dată pe aici…”
Aceste momente, chiar dacă superficiale, sugerează că există potențial pentru un conținut mai responsabil și mai informativ, dacă Marian ar alege să se concentreze mai mult pe aceste aspecte în viitoarele sale vloguri.
Stereotipurile vând pe Youtube
Vlogul lui Marian “O zi la un Resort de 5 Stele în Zanzibar” este un exemplu perfect al modului în care poți contribui la perpetuarea unor practici turistice “dă șmecheri rupți în cur” și a unor stereotipuri mizerabile. Prin focalizarea exclusivă pe luxul personal și ignorarea completă a contextului social, economic și cultural al Zanzibarului, Marian ratează o oportunitate importantă de a educa și inspira. Dar dacă monetizarea merge, totul este în regulă pentru el. La fel a fost și pentru Irinel.
Cu provocările globale ale zilelor noastre, precum schimbările climatice și inegalitatea economică, avem nevoie de creatori de conținut care să fie autentici, conștienți, etici și, mai ales, cinstiți. Nu este cazul aici, dar speranța moare ultima chiar și când cocoșul se află pe grămada de gunoi și se crede împărat.
