Falsa contribuție cu Marian Adventures - ruina afacerilor românești din Zanzibar
Marian Adventures își prezintă vlogul, “Ce construiesc Românii în Zanzibar! Picnic cu slănină afumată și salam de Sibiu”, ca pe o odă adusă românilor care au reușit să își construiască mici afaceri pe plajele exotice ale Zanzibarului. Dar, în realitate, acest vlog este o demonstrație de deziluzii și autosuficiență, sugerând că simpla lui prezență și câteva mențiuni vagi echivalează cu un ajutor real pentru acele afaceri sau promovarea lor: aroganță tipic românescă. Departe de a fi un sprijin substanțial, discursul lui este încărcat de superficialitate și arată o neînțelegere flagrantă a realităților economice locale.
Marian discută cu mândrie despre influența sa, afirmând: “Prin mine ați ajuns aici”, ca și cum afacerile locale ar depinde de notorietatea lui pentru a supraviețui. Această afirmație trădează o înțelegere extrem de limitată și aproape egoistă a relației dintre un pseudo-influencer și o afacere. Nu doar că ignoră complet contextul în care aceste afaceri își desfășoară activitatea – adaptarea la piața locală, costurile de operare, dificultățile de aprovizionare – dar pare să considere că simpla lui vizibilitate înseamnă automat succes pentru aceste afaceri. În mod ironic, în loc să sprijine autentic aceste businessuri, Marian oferă mai degrabă un “sprijin” fictiv pentru cameră, construit pe propria sa percepție despre importanța lui.
Un exemplu clar al acestei atitudini vine chiar din deschiderea vlogului, unde Marian povestește că “o să vizităm niște prieteni de aici din Zanzibar” pentru că “am aflat că unii dintre ei au slănină afumată și salam de Sibiu”. Scopul este simplu, să se conecteze cu românul care nu poate ieși din paradigma timpurilor de demult. Faptul că alege să promoveze aceste afaceri prin prisma produselor tradiționale românești, precum slănina și salamul de Sibiu, reduce întreaga experiență culturală și munca acestor oameni la simple simboluri de “acasă”. Practic, mesajul transmis este că nu contează ce altceva oferă aceștia sau cum contribuie la economia locală, atâta timp cât există o conexiune românească superficială – și acesta ar fi “ajutorul” pe care Marian îl aduce.
Ceea ce face ca acest vlog să fie și mai problematic este accentul pe exotismul românesc (care este o iluzie autohtonă larg răspândită). La un moment dat, Marian declară că “Aici e ca și cum am adus o bucățică de România în Zanzibar”, dar nu recunoaște că această abordare transformă experiența într-un spectacol de turism de “identitate națională”, care nu aduce o valoare reală afacerilor sau turismului. Turismul și afacerile de succes din locuri exotice ca Zanzibar depind de adaptabilitate și integrare în comunitatea locală – nu de “slănină afumată” sau alte elemente din România care nu au o relevanță pentru piața locală și nevoile acesteia.
În plus, Marian pare să-și vadă vlogul ca un “ajutor pentru românii din diaspora”, dar nu face decât să impună o viziune de outsider, reducând experiențele și eforturile lor la niște poze frumoase pe plajă și replici de tip “superb, senzațional”, pe modelul deplorabil HaiHui in doi. În loc să exploreze cu seriozitate cum funcționează aceste afaceri sau cum sunt influențate de contextul economic al Zanzibarului, el le tratează ca pe niște obiecte de admirație și exotism pentru propriul său conținut.
Marian exploatează degajat această iluzie de reprezentat. În realitate, afacerile românilor în diaspora au nevoie de promovare locală, nu stereotipare culturală, de investiții locale, nu de vizibilitate printr-un vlog plin de clișee. Este un exemplu clar al modului în care oameni ca Marian cad în capcana autosuficienței, crezând că notorietatea lor este mai valoroasă decât realitatea trăită de acei oameni care muncesc zi de zi pentru a-și câștiga traiul.
