Chiar așa, de ce iubesc românii BMW-urile?
Știi cum e în România: mașina nu e doar un mijloc de transport, e extensia ego-ului nostru supradimensionat. După ‘90, când am descoperit “libertatea”, brusc toată lumea a simțit nevoia să-și afișeze individualismul printr-un… BMW, evident. Că doar nu o să ne plimbăm cu o mașină modestă, nu? BMW-ul a devenit medalia de onoare pentru șoferii care cred că regulile sunt pentru fraieri și că șoseaua le aparține. Hai să ne cercetăm împreună fascinanta lume a ego-ului românesc cu Kinezarie.
Șoferii de BMW au căpătat reputația de cavaleri ai haosului: băieții care cred că semaforul e opțional și că semnalizarea e pentru amatori. Dar poate nu e vina lor că traficul e un dezastru și că străzile par proiectate pentru căruțe, nu pentru bolizii lor de lux. Urbanismul nostru comunist nu și-a imaginat că o să vrem toți să ne etalăm “statutul” pe străzi înguste și aglomerate. Așa că orașele au devenit o junglă urbană unde fiecare se descurcă cum poate.
Dacă regulile nu funcționează, de ce să le respectăm, nu? Și ce mașină e mai bună pentru a fenta sistemul decât un BMW? Cu el poți să te strecori prin trafic, să tai fața altora și să te simți regele șoselelor. Plus că toată lumea știe că, dacă ai BMW, ai un anumit “statut”. Dar această mentalitate de “eu înaintea tuturor” nu face decât să transforme traficul într-un coșmar și să ne transforme pe toți în nervoși cronici.
Traficul nostru e ca un reality show despre cum să nu trăim împreună. Ne place să ne lăudăm că vrem să fim ca în Vest, dar când vine vorba de fapte, fiecare pentru el! Dacă pot să-mi fac loc cu botul mașinii, de ce nu? Și uite cum obsesia pentru statutul dat de o mașină scumpă ne face să uităm că poate ar fi mai bine să lucrăm împreună pentru un trafic mai suportabil. Dar cine are timp de asta când avem atâtea de demonstrat?
Deci, până la urmă, nu e vorba doar de BMW-uri sau de mașini în general, ci de cum alegem să navigăm printr-un sistem care scârțâie din toate încheieturile. Dacă nu ne trezim și nu realizăm că adevăratul statut nu vine din ce mașină conduci, ci din cum contribui la societate, vom rămâne blocați în același cerc vicios. Poate ar fi timpul să lăsăm orgoliile deoparte, să respectăm regulile și să ne gândim că nu suntem singuri pe drum.
