Ioneștii cerșesc despre cum să își trăiască viața pe vlog pentru a crește vizualizările
Ei bine, am ajuns în punctul în care unii pseudo-influenceri își sacrifică propria identitate și personalitate doar pentru a satisface cerințele unei audiențe saturate de conținut repetitiv. Acesta este cazul Marian și Georgiana Ionescu, tristețea în vacanță a Youtube-ului. Pentru ei viața nu mai are substanță decât prin prisma camerei de filmat, iar autenticitatea este aruncată pe fereastră în favoarea unei autointitulate popularități. Exact ca o tânără în geamul roșu din Amsterdam, totul se reduce la a oferi ceea ce se cere, plătiți în vizualizări, fără nicio urmă de sine autentic.
În acest context, vlogul “ĂȘTIA SUNT CEI MAI ȘMECHERI CASTRAVEȚI MURAȚI PE CARE I-AM PUS VREODATĂ!” “Ioneștii” nu fac decât să confirme această tendință. Întregul videoclip este o demonstrație a modului în care se poate umple timpul cu nimicuri, sub pretextul că se oferă conținut inspirațional.
De la bun început, suntem invitați să ne alăturăm lor într-o aventură “palpitantă” la piața Obor, unde urmează să cumpere ingrediente pentru murături. “Astăzi suntem la Obor pentru că urmează să punem murături să punem castraveți murați așa că în vlogul ăsta scoateți un pix foaie de hârtie și apucați-vă de luat notițe”, spune Georgiana cu o superioritate jenantă. Serios? În era internetului, avem nevoie de un vlog de aproape o oră pentru a “învăța” asta?
Pe parcursul videoclipului, asistăm la momente lungi și plictisitoare în care se târăsc prin piață, comentează despre borcane și se minunează de propriile acțiuni banale. “Am găsit așa anul ăsta nu mai cumpăr de sticlă pentru că vreau să țin borcanele afară și dacă cumva dă gerul crapă sticla așa că iau de plastic”, explică Georgiana. Fascinant… de plat.
Interacțiunile forțate și lipsite de substanță cu Noel par mai degrabă un mijloc de a umple timpul decât de a oferi un moment autentic de familie, la fel și mijlocirea lui pentru a crea interațiune la florărie.
Chiar și momentele în care încearcă să abordeze subiecte mai profunde, precum viața de părinte, sunt tratate superficial. Discuția cu prietenii lor despre somnul copiilor și cum le-a schimbat viața pare mai degrabă o plângere comună care dă bine la public decât o reflecție autentică. “Viața de adult e când dai play la un film și ajungi să-l termini de abia peste vreo trei zile că te uiți la el pe bucăți”, spune Marian. Acum înțelegem de ce este nevoie să le spunem cum să îți trăiască viața pentru că ei nu au nicio direcție.
Ce este și mai stupid este faptul că, deși încearcă să pară implicați și autentici, totul pare o mască purtată pentru a menține interesul audienței. Își invită prietenii în vlog, își expun copilul în fața camerei și încearcă să transforme activități casnice banale în evenimente demne de urmărit. Dar adevărul este că dovada cifrelor arată că nu reușesc decât să sublinieze lipsa lor de identitate și dependența de validare exterioară.
Când ajung în punctul de a cere direct feedback de la audiență pentru a ști ce să producă în continuare, situația devine și mai tristă.
“Am o mare rugăminte la voi: dacă vreți să mai vedeți genul ăsta de clipuri cu activități de astea casnice, scrieți și voi în comentarii ca să văd câți își doresc să facem chestia asta”.
Finalul vlogului este apogeul acestei lipsei de personalitate și autenticitate. După minute întregi de lălăială și conversații fără substanță, Marian încheie cu: “V-am pupat pe portofel, aveți grijă de voi.” O expresie care nu face decât să sublinieze relația tranzacțională pe care o au cu audiența.
