HaiHui în doi riscă totul pentru clickbait și vizualizări într-o biserică din Etiopia
Într-o nouă demonstrație de turism iresponsabil și goană după vizualizări, Andreia și Ion ne servesc un vlog în care transformă vizitarea unei biserici istorice din Etiopia într-un spectacol jenant. Cu un titlu dramatic și exagerări la fiecare pas, vlogul reușește să banalizeze o experiență culturală autentică, reducând-o la nivelul unui reality show de duzină. Între țipete dramatice și grimase forțate, cei doi par mai preocupați să genereze conținut viral decât să prezinte cu respect un loc sacru.
Sub pretextul explorării patrimoniului UNESCO, aceștia ne oferă 40 de minute de dramă forțată și frici amplificate artificial. Titlul este doar începutul unei serii de exagerări menite să stoarcă engagement de la audiență. Între momente de “curaj suprem” și “frică paralizantă”, asistăm la un spectacol regizat care face un deserviciu major atât locului, cât și culturii locale.
Dramatizare și frică pentru like-uri
Deși urcarea la biserică implică într-adevăr un traseu vertical, echipamentul de siguranță și prezența ghizilor experimentați fac experiența perfect sigură pentru oricine cu o condiție fizică decentă. Dar asta n-ar genera destule clickuri, așa că asistăm la o avalanșă de “tremură sufletul în mine” și “cea mai tare femeie din lume” pentru câțiva metri de cățărare asistată. Fiecare pas devine un prilej de dramă, iar camerele surprind convulsiv fiecare grimasă și oftat teatral.
Momentul în care unul dintre ei renunță la urcare devine prilej de monolog dramatic despre frici și presiune, deși realitatea e mult mai simplă. Lipsa unei minime pregătiri fizice și mentale pentru o astfel de experiență. Discursul despre “depășirea limitelor” sună gol când realizezi că mii de pelerini, inclusiv bătrâni și copii, fac același traseu fără atâta teatru.
Superficialitate culturală
În loc să se documenteze serios despre istoria și semnificația locului, Andreia și Ion preferă să se concentreze pe senzaționalul ieftin. Aflăm mai multe despre transpirația palmelor decât despre importanța culturală a bisericii, iar informațiile istorice sunt livrate fragmentat și superficial. Între cadre dramatice cu hamuri și grimase exagerate, istoria milenară a locului devine doar un fundal neclar.
Momentele de “conexiune spirituală” par regizate pentru camera, cu priviri pierdute în zare și comentarii pseudo-profunde despre “energia locului”. E aproape comic cum reușesc să transforme un loc de o importanță istorică colosală într-un decor pentru propriul lor spectacol de Instagram.
Clickbait și exagerări
“Am riscat TOT” se transformă rapid în “nimeni nu a murit vreodată aici”, iar “Biserica din Ceruri” e de fapt la câteva sute de metri altitudine. Contrastul dintre titlurile șocante și realitatea din teren e atât de evident încât devine aproape amuzant. Fiecare cadru e construit pentru maximă dramă, chiar dacă asta înseamnă să sacrifice autenticitatea experienței.
Narațiunea saltă haotic între momente de “curaj extrem” și “frică paralizantă”, creând un montaj care pare mai degrabă extras dintr-un reality show de slabă calitate decât dintr-un vlog de călătorie. Până și momentele de liniște sunt umplute cu efecte sonore și muzică dramatică.
Dezinformare și confuzie
Informațiile istorice sunt prezentate haotic și deseori incorect, cu confuzii evidente între perioade și evenimente. Prezentarea chivotului legământului e plină de inexactități și mituri urbane prezentate ca fapte, demonstrând o lipsă totală de documentare serioasă. Legendele locale sunt amestecate cu fapte istorice.
Când în sfârșit abordează aspecte culturale și istorice, o fac într-un mod atât de superficial și fragmentat încât mai mult creează confuzie. Preferă să se concentreze pe teorii conspiraționiste și povești senzaționale decât să prezinte istoria fascinantă și documentată a locului.
Idei fără substanță
În final, ce ar fi putut fi o explorare magnifică a patrimoniului cultural etiopian se transformă într-un exercițiu de auto-promovare și dramă artificială. Bisericile din Tigrai merită mai mult decât să fie reduse la fundalul unui vlog superficial. Între țipete exagerate și grimase forțate, esența și spiritualitatea locului se pierd complet.
Poate data viitoare, în loc să “riște TOT”, ar putea risca să facă puțină documentare și să trateze subiectul cu respectul cuvenit. Dar probabil asta n-ar genera la fel de multe vizualizări și reacții. În goana după engagement, au reușit să transforme o bijuterie a patrimoniului mondial într-un circ mediatic de duzină.
