HaiHui în doi pătrund în universul paralel al lui Kim Jong Un din Coreea de Nord
Curiozitatea și adrenalina par să fie combustibilul preferat al celor de la “HaiHui în doi”, care ne-au obișnuit cu destinații exotice și experiențe extreme. Însă de data aceasta, și-au depășit toate limitele, călătorind literalmente în cea mai izolată și secretoasă țară de pe planetă. Într-un act de curaj sau inconștiență, aceștia se numără printre primii occidentali care au pășit pe teritoriul nord-coreean după cinci ani de izolare completă, oferindu-ne o fereastră rară spre un univers paralel înghețat în timp.
Andreia și Ion ne prezintă o experiență turistică strict controlată, plină de ghizi care nu te scapă din ochi, străzi pustii, clădiri fără electricitate și o atmosferă care, după cum mărturisesc chiar ei, le dă “fiori reci pe șira spinării”. Este un reportaj de la fața locului dintr-o țară unde timpul pare să fi înghețat odată cu temperaturile de afară.
Birocrație chineză și emoții nord-coreene
“E prima țară în care am mari emoții”, mărturisește unul dintre vloggeri, o afirmație care spune multe despre experiența de a intra într-un regim totalitar. E fascinant cum procesul de ieșire din China a fost mai anevoios decât intrarea în Coreea de Nord, deși am fi tentați să credem contrariul. Cei doi români au așteptat ore întregi la granița chineză, totul culminând cu o confuzie legată de doi turiști cu dublă cetățenie care au blocat întreg grupul de zece persoane.
Momentul trecerii propriu-zise a graniței vine cu o surprinzătoare ușurință: niciun bagaj deschis, niciun telefon verificat, doar un formular completat și câteva scanări de rutină. “N-o să-i aresteze pe primii turiști că n-o să mai vină nimeni după aia”, glumește Ion, într-un moment de autoironie care ascunde probabil un sentiment real de neliniște. Câtă dreptate avea omul, fără să știe!
Propagandă servită cu zâmbet și cartofi
Odată intrați pe teritoriul nord-coreean, Andreia și Ion sunt tratați cu “cele mai bune bucate”, într-o cantină locală special amenajată pentru turiști. Ironia situației nu le scapă: “ne pun pe masă cele mai bune bucate în cele mai bune restaurante”, în timp ce “aproximativ jumătate din populația țării nu are acces garantat la hrană”, conform rapoartelor ONU. Privilegiul de a consuma o “salată rusească” și propriul tip de “Coca-Cola” din porumb par să accentueze discrepanța dintre fasada prezentată străinilor și realitatea cotidiană.
Restaurantul rece, neîncălzit de ani de zile și camerele hotelului “ca o cabană de la noi de la munte” completează experiența turistică nord-coreeană. “Nu poți face o mișcare” fără să fii însoțit de un ghid, observă cei doi, constatând că sunt permanent supravegheați de patru “însoțitori”: un ghid oficial, doi neoficiali “suspectați a fi oameni ai sistemului” și un videograf care filmează constant, aparent pentru a le oferi “amintiri”, dar probabil cu scopuri de monitorizare.
O lume înghețată în timp și spațiu
Imaginile surprinse de cei doi dezvăluie o infrastructură învechită și o viață de zi cu zi marcată de restricții severe. “Blocurile din jur nu au electricitate”, observă aceștia, “doar câteva apartamente, cred că cele care aveau panouri solare, au lumină”. Contrastul este izbitor: în timp ce turiștii beneficiază de electricitate și încălzire prin pardoseală, majoritatea clădirilor din jur zac în beznă.
Străzile orașului Rason, descris ironic drept “Hong Kong-ul lor”, sunt largi și aproape pustii, tranzitate ocazional de taxiuri înmatriculate în China și biciclete ruginite. “Foarte puțini se uită la noi sau ne analizează”, notează unul dintre vloggeri, descriind cum localnicii “au privirea în jos” și îi ignoră complet. Ghidul local oferă o explicație bizară: “știu că noi, străinii, venim să ne uităm la ei precum la Zoo”, o afirmație care spune multe despre relația dintre regim și vizitatorii străini.
Consum și propagandă în stil nord-coreean
“Mi-am deschis card aici în Coreea de Nord”, anunță unul dintre vloggeri, grăbindu-se să clarifice: “nu e un card real așa cum îl știm noi”. Într-o țară fără internet, bancomate sau carduri internaționale, turiștii sunt nevoiți să schimbe bani în moneda locală, won, cu mențiunea că orice sumă necheltuită va fi confiscată la plecare. “Un teanc de bani” echivalează cu aproximativ 6 lei românești - o sumă care probabil ar putea cumpăra multe în economia locală, dar care pentru un occidental pare insignifiantă.
Magazinele de suveniruri oferă o fereastră bizară în mentalitatea regimului: cărți postale anti-americane, volume scrise de cei trei lideri ai dinastiei Kim și costume tradiționale. “Unul dintre cele mai vândute produse este acest set de vederi anti-America”, remarcă Ion, descriind imaginile drept “cu adevărat șocante”. De la cinematograful local, unde rulează exclusiv filme nord-coreene, până la “propriul tip de Coca-Cola”, totul este controlat, filtrat și aprobat de regim.
Frigul din termometre și din suflete
“O atmosferă foarte grea, apăsătoare și tristă așa cum n-am mai simțit niciunde în lumea asta”, mărturisesc cei doi, descriind “un sentiment de puternic disconfort” în ciuda eforturilor ghizilor de a păstra un ton pozitiv. Este o “combinație paradoxală între claustrofobie și agorafobie”, o senzație de izolare chiar și în mijlocul bulevardelor largi și golașe.
Frigul fizic (minus 8 grade Celsius) pare să amplifice frigul sufletesc al locului. Muzica patriotică răsunând din difuzoare la primele ore ale dimineții, discursurile continue și imaginile liderilor dispuse strategic prin oraș conturează un tablou al unei societăți complet controlate. “Singurele emoții care pot descrie ziua de astăzi sunt de milă, de compasiune, de tristețe și aș putea să spun frică, deznădejde”, conchide unul dintre vloggeri, în ceea ce pare a fi cel mai sincer și nealterat moment al întregului vlog. Dincolo de imagini și cuvinte, expresiile lor faciale transmit mai mult decât ar putea exprima orice comentariu editorial.
