Exagerările 'HaiHui în doi' au compromis autenticitatea vlogurilor de călătorie
E tot mai dificil să treci cu vederea exagerările și cuvintele mari folosite și în vlogul “Nu credeam că locul ăsta e real. Dragonii Komodo și Plaja Roz din Paradis” de pe canalul “HaiHui în doi”. Andreia și Ionuț par prinși într-un reflex verbal, folosind la nesfârșit superlative — “superb,” “fabulos,” “incredibil” — pentru a descrie fiecare loc sau moment pe care-l prezintă în vloguri. Această inflație a laudelor nu doar că plictisește, dar compromite sinceritatea vlogului. Mai mult, ea transformă orice peisaj, fie el și simplu sau comun, într-o “minune a lumii,” împingând în față o imagine îndoielnică, ca o scenă de marketing mai degrabă decât o experiență reală.
Exemplele sunt abundente. De la insula Padar, unde “priveliștea” și “superbitatea” locului devin de nelipsit din vocabularul Andreiei, până la nisipul roz al plajei, descris de două ori ca fiind “fabulos.” În plus, la fiecare pas, fie că este o stâncă, o apă turcoaz sau un cerb rătăcit, reacțiile gazdelor nu se deosebesc, lăsând impresia că tot ce întâlnesc e la același nivel de senzațional. Când fiecare lucru este “extraordinar,” “de-a dreptul uimitor,” laudele își pierd efectul. Ce rămâne atunci? O serie de clișee care induc ideea unei “aventuri de neuitat,” dar fără o bază reală.
Această inflație verbală nu afectează doar autenticitatea vlogului, ci și experiența spectatorului, care ajunge să se întrebe dacă gazdele au într-adevăr o legătură autentică cu locurile vizitate sau doar repetă reflexiv aceleași expresii goale de sens. Pe insula Komodo, entuziasmul Andreei și al lui Ionuț față de dragonii Komodo este și el amplificat peste măsură, dar în loc de o descriere captivantă, primim un “uau” la fiecare două minute, ca și cum priveliștea le-ar fi dezvăluit un secret al universului. În fond, ce vedem este o regie nesinceră a emoției și o scenarizare plată a unei aventuri care ar trebui să inspire tocmai prin diversitatea și complexitatea realității.
Concluzia este tristă, dar specifică HaiHui în doi: când totul este fabulos, nimic nu mai este special. Această exagerare teatrală reduce întreaga experiență la o farsă vizuală, transformând vlogul într-un șablon de promovare turistică îndoielnică și lipsită de autenticitate.
