HaiHui în doi explorează ciudățeniile Mării Moarte
Când te trezești la ora 4 dimineața pentru a pleca într-o excursie, în timp ce alții abia se întorc de la petrecere, știi că urmează o zi memorabilă. Acesta este exact momentul în care HaiHui în doi ne introduc în cea mai recentă aventură israeliană, transformând o experiență turistică obișnuită într-un spectacol de ezitări, descoperiri istorice și momente stânjenitoare în nămol. Cu sinceritatea lor caracteristică și autoironia care i-a consacrat, cuplul de călători ne invită să experimentăm vicariant o zi de plutire involuntară.
Vlogul reprezintă o promisiune pe care Andreia și Ion o onorează cu vârf și îndesat. De la reticența Andreiei de a se lăsa purtată de apele sărate, până la transformarea lui Ion într-un om negru aidoma unei scene dintr-o comedie romantică, vlogul reușește să combine informațiile culturale valoroase cu situații spontane și autentice. Pregătiți-vă pentru o zi plină de contraste, din deșertul fierbinte al Israelului, până la plutirea în cea mai sărată mare din lume.
O trezire matinală
În stilul tipic al turismului organizat, HaiHui în doi se trezesc la o oră când majoritatea oamenilor normali visează adânc. Cu busola îndreptată către Masada, îi urmărim cum escaladează cu telegondola acest platou stâncos, evitând traseul pedestru care ar fi oferit probabil imagini mai autentice. “Am fi vrut să o luăm așa pe jos, frumos pe cărare, dar suntem într-un tur cu un grup, deci nu putem face ce vrem”, mărturisește unul dintre ei, într-o frază care rezumă perfect compromisurile turismului organizat.
Odată ajunși sus, descoperim că regele Irod cel Mare nu era doar un personaj biblic înfricoșător, ci și un pionier al wellness-ului antic. Aparent, în timp ce noi ne minunăm de tehnologia modernă, acest personaj istoric se relaxa în saune cu trei secțiuni diferite, cu încălzire prin pardoseală și tot tacâmul. “Oamenii aceștia aveau saună acum 2000 de ani”, exclamă vloggerii cu uimire, comparând ironic cu piscina cu valuri artificiale a lui Ceaușescu din anii ‘80, ca și cum un dictator comunist din secolul XX ar trebui să fie mai avansat decât un rege din antichitate.
De la istorie dramatică, la baie în mall
Drama istorică a sinuciderii colective din Masada este prezentată cu respect de către ghid, deși Andreia și Ion recunosc sincer că nu veniseră pentru istorie, ci pentru plutirea în Marea Moartă. “Sincer, nu prea i-am dat nicio șansă. Adică noi am venit în tur pentru Marea Moartă și pentru ideea de a experimenta încă o dată senzația de a plutit,” mărturisește unul dintre ei, o dovadă de onestitate care face videoclipul mai credibil decât multe alte conținuturi turistice prefabricate.
Traseul continuă prin rezervația naturală Ein Gedi, o oază în deșert cu cascade și izvoare, despre care auzim că ar fi locul unde regele David s-a ascuns de Saul. Dar ce reține cu adevărat atenția este prețul biletului de intrare și prezența “ultra religioșilor” care au venit cu copiii în weekend. Punctele de observație sunt însoțite de observații memorabile precum “miroase oricum a ouă clocite” - genul de detaliu care nu apare niciodată în broșurile turistice oficiale.
Arta de a nu te îneca
Ajunși în sfârșit la Kalia Beach, resortul de pe malul Mării Moarte, emoțiile ating cote maxime când vine momentul intrării în apă. Aici asistăm la unul dintre cele mai autentice momente ale întregului vlog: Ion se aruncă cu încredere în apa uleioasă, dar Andreea se transformă într-un pachet de nervi și ezitări. “Nu pot pe cuvânt să mă las așa pierdută, luată de val”, explică ea în timp ce se agață de mâna partenerului ca de ultima speranță într-un ocean de salinitate.
“Cum cobor eu de aici?” este întrebarea existențială pe care Andreea o rostește după ce, în sfârșit, se lasă convinsă să plutească. Întreaga secvență este o metaforă involuntară pentru frica de a pierde controlul, transformată în comedie prin imposibilitatea fizică de a te scufunda într-o apă cu 34% salinitate. “Te relaxezi. Dar o iei așa în cer treptat”, explică ea, în timp ce un turist amabil o încurajează: “But you need help when you get up”. Ironia situației este delicioasă - singura mare din lume unde nu te poți îneca chiar dacă încerci, dar tot ai nevoie de ajutor să ieși din ea.
Tratament cu nămol
Când vine momentul aplicării faimosului nămol terapeutic, lucrurile iau o turnură și mai amuzantă. Ion se transformă într-un “om negru” după ce se acoperă generos cu substanța misterioasă, în timp ce Andreea compară senzația cu “bătăile cu ciocolată” din filme. “Nu făcem asta toată ziua”, precizează ea, ca și cum ar putea exista cineva care ar dori să petreacă o zi întreagă acoperit de un strat de noroi lipicios.
Descrierea senzației de a păși prin bazinul cu nămol este de-a dreptul poetică în autenticitatea ei: “Îți fuge nămolul de sub picioare… totul e unsuros… nu e nimic stabil”. O metaforă perfectă pentru întreaga experiență turistică organizată, unde niciun element nu este lăsat la voia întâmplării, dar totuși totul pare mereu pe punctul de a aluneca în haos. Promisiunea unor beneficii cosmetice (“O să avem piele de bebeluș la sfârșit”) este rostită cu speranță, deși tonul sugerează o oarecare îndoială privind miracolul dermatologic promis.
Întoarcerea la civilizație
În drumul de întoarcere spre Tel Aviv, Andreia și Ion oferă o evaluare sinceră a zilei: “A fost interesantă, foarte turistică, prea comercială… dă așa impresia de afacere de familie, dar nu într-un mod neapărat pozitiv”. Este genul de verdict care îți face mult mai ușoară decizia de a merge sau nu în același loc, spre deosebire de laudele exagerate care umplu internetul turistic.
“Mâncarea a fost așa scumpă și ieftină în același timp”, adaugă ei într-o frază enigmatică care sugerează probabil că prețul era ridicat, dar calitatea lasă de dorit. Totuși, concluzia finală (“per total a fost ok”) reflectă acea acceptare tipică a călătorului experimentat care știe că nu fiecare destinație poate fi extraordinară. Cu douăsprezece ore mai târziu și probabil cu pielea ceva mai fină, HaiHui în doi își încheie aventura la Marea Moartă - o experiență pe care, așa cum ei înșiși prezic, probabil o vor povesti nepoților când marea va dispărea complet în 2050.
