Alex Nedea dezvăluie culisele jurnalismului de investigație la Fără Filtre
Când auzi “Bună ziua, sunt Alex Nedea de la Recorder”, politicienii o iau la fugă, ușile se închid, iar panica se instalează instantaneu. Într-o țară unde funcționarii publici par alergici la transparență, Alex Nedea s-a transformat într-un adevărat boogeyman pentru corupți și incompetenți. La podcastul “Fără Filtre”, celebrul jurnalist de investigație dezvăluie culisele unei meserii care în România necesită nu doar talent narativ, ci și un stomac de fier și, ocazional, abilitatea de a scăpa cu capul pe umeri - la propriu.
Vlogul nu este doar o realitate crudă a jurnalismului de investigație din România. Într-o conversație autentică și surprinzător de relaxată, Nedea povestește cum a ajuns de la visul inocent de a “spune povești adevărate”, la a fi sechestrat de hoți de lemne care deliberau metodele optime de a-l reduce la tăcere. Dar în loc să-l descurajeze, experiențele periculoase par să-i fi ascuțit și mai mult simțul dreptății și dorința de a expune abuzurile de putere.
Alex Nedelea și corupția
Reputația lui Alex Nedea precede orice investigație pe care o realizează în prezent. Numele său a devenit sinonim cu expunerea corupției, iar expresia “Bună ziua, sunt Alex Nedea de la Recorder” s-a transformat într-un fel de formulă magică care declanșează reacții instantanee de panică printre cei cu musca pe căciulă. “Nu se tem de personajul Alex Nedea, ci cred că se tem de public”, explică jurnalistul cu modestie, deși e evident că numele său este suficient pentru a face politicienii să o ia la fugă.
Momentul revelator al popularității Recorder a venit atunci când, într-o investigație, o lavalieră uitată pornită a înregistrat conversația dintre un primar și viceprimarul său: “Bă, ăștia sunt de la Recorder, am înțeles că la Recorder nu dau decât pe internet”, la care viceprimarul a răspuns înspăimântat: “Aoleu, dar e mult mai rău.” Ironia situației nu este doar amuzantă, ci și extrem de revelatoare pentru impactul pe care jurnalismul de investigație îl poate avea în societatea românească, chiar și în mediul rural.
Sechestrarea care nu l-a învățat minte
Experiența care l-a marcat cel mai profund pe Alex Nedea a fost atunci când, în 2009, a fost sechestrat împreună cu echipa sa de niște hoți de lemne care discutau deschis dacă să le taie capul sau doar să le distrugă echipamentul. “Am simțit o și fizic, adică dureri de burtă și anxietate”, mărturisește jurnalistul despre acele ore tensionate. Momentul reprezintă probabil cea mai extremă ilustrare a pericolelor cu care se confruntă jurnaliștii de investigație.
Cu toate acestea, în ceea ce el numește “inconștiența mea”, Nedea a continuat să caute subiecte legate de tăierile ilegale de păduri. Este o dovadă impresionantă de dedicare profesională, deși întrebarea dacă acest curaj este admirabil sau imprudent rămâne deschisă. Interesant este că jurnalistul mărturisește că a “simțit mai mult pericol de la niște primari” decât de la unii interlopi pe care i-a întâlnit în investigațiile sale, care s-au dovedit a fi “oameni foarte politicoși”.
Investigația Nordis
Cea mai recentă și mediatizată investigație a lui Nedea a fost cea legată de grupul imobiliar Nordis, un scandal care a șocat România prin amploarea înșelătoriei și numărul mare de victime. “Oamenii și-au băgat toate economiile, noi toți banii care i-am strâns pe de o viață i-am băgat acolo, ne-am îmbolnăvit pur și simplu de când cu Nordisul ăsta, țeapă ordinară”, sunt cuvintele dureroase ale uneia dintre victimele escrocheriei imobiliare.
Pentru Alex Nedea, succesul unei investigații nu se măsoară în vizualizări pe YouTube, ci în schimbările pe care le poate genera în societate. “Ce vrei să faci cu subiectul pe care îl prezinți? Vrei doar să faci ceva, un filmuleț interesant pe YouTube și care să aibă vizualizări, sau vrei să tragi un semnal de alarmă în societate și să se ia măsuri?”, se întreabă retoric jurnalistul. În cazul Nordis, el consideră că adevărata rezolvare trebuie să vină din schimbarea legislației: “Trebuie schimbată legea de urgență, trebuie îmbunătățită legea care e acum și asta o poate face Parlamentul”.
Jurnalismul de investigație și idealul dreptății
Întrebat despre cum a ajuns să aleagă jurnalismul de investigație, Alex Nedea oferă un răspuns surprinzător de modest: “Eu n-am vrut să mă fac jurnalist de investigație, eu am vrut să mă fac jurnalist și eram în stare să scriu și o rubrică meteo dacă mi se cerea”. Pasiunea sa fundamentală pare să fie povestirea, dorința de a “spune povești adevărate”, indiferent de formatul jurnalistic.
Când vine vorba despre temele care îl sensibilizează cel mai mult, Nedea nu ezită să menționeze abuzul de putere ca fiind principala sa preocupare. “Una dintre valorile mele esențiale în viață e dreptatea și atunci nu suport nedreptatea”, mărturisește el, explicând că este deosebit de sensibil la situațiile în care oameni aflați în poziții de putere o folosesc pentru a-i asupriri pe alții. Această filozofie personală pare să ghideze nu doar alegerea subiectelor sale, ci și modul în care abordează investigațiile.
Finanțarea independentă și integritatea jurnalistică
O întrebare care “bântuie buzele tuturor” este cea legată de finanțarea Recorder, un aspect crucial pentru independența jurnalistică. “Ne plătesc vreo 3000, 4000 de patroni”, explică Nedea, referindu-se la donatorii individuali care susțin platforma. Acest model de finanțare oferă nu doar independență financiară, ci și editorială, pentru că “niciunul dintre ei nu poate să vină la noi să bată cu pumnul în masă”.
Aspectul cel mai interesant al politicii financiare Recorder este refuzul de a accepta donații de la persoanele care fac obiectul investigațiilor lor. “Sunt oameni care merg la care merg pe teren și pe care îi intervievezi și-mi spun ‘să știi că o să donez după asta la Recorder’ și le zic ‘nu donați că vă dăm bani înapoi pentru că nu acceptăm donații de la oamenii pe care îi intervievăm’”. Este o dovadă de integritate jurnalistică într-un peisaj media adesea compromis de interese financiare obscure și confluențe toxice între presă și putere.
