După șase ani, aceeași superficialitate 'HaiHui in doi' cu Andreia și Ionuț Chiper
Este dezamăgitor să constatăm că după șase ani de bifat locuri în jurul lumii, Andreia și Ionuț de la “HaiHui in doi” nu par să fi evoluat deloc în modul în care abordează destinațiile pe care le vizitează. Mulți dintre noi așteptam cu interes să vedem cum experiența acumulată s-ar traduce într-un conținut mai profund și mai semnificativ. În schimb, suntem din nou întâmpinați cu aceeași superficialitate care ignoră esența locurilor vizitate. Este ca și cum timpul a stat pe loc pentru ei, iar noi rămânem perplecși în fața lipsei lor de progres. Doar ridurile s-au acentuat, în rest… nimic.
Turismul de fațadă
Ne-am fi așteptat ca după atâta timp petrecut pe drumuri, Andreia și Ionuț Chiper să treacă dincolo de aparențe și să exploreze adevărata esență a locurilor pe care le-au bifat. În schimb, ei continuă să reducă totul la cadre Instagramabile și facilități luxoase, ca și cum acestea ar fi singurele aspecte demne de menționat.
“Arată senzațional, ce să zic. Deci eu sunt cucerită, impresionată… Avem o piscină mai mult decât Instagramabilă aici.”
Este trist să vedem cum Bali, cu bogăția sa culturală și spirituală, este redus la o simplă oportunitate de a colecta aprecieri pe rețelele sociale. În loc să ne ofere o perspectivă autentică, ei se concentrează obsesiv pe aspectul vizual și pe propriul confort.
Ignoranța față de cultura locală
După șase ani de călătorii, ne-am fi așteptat ca ‘HaiHui in doi’ să arate măcar un minim de respect și interes pentru cultura locală, dincolo de a-i exploata pentru conținut. Abordarea lor rămâne la fel de superficială ca la începuturile lor, tratând elemente culturale profunde ca pe simple curiozități exotice pentru a satisface un public autohton adesea infantilizat de către cei doi pentru vizualizări și monetizare.
“În general, orice casă în Bali are cel puțin două temple… unul pentru spirite bune, cel din față, și altul pentru spiritele rele, pentru că balinezii le onorează pe ambele.”
Această explicație simplistă și lipsită de context nu doar că denotă o lipsă de informare, dar și o desconsiderare a complexității credințelor balineze. Este ca și cum ar bifa o listă de lucruri “interesante” fără a încerca să înțeleagă semnificația lor reală.
Lipsă de modestie și auto-glorificarea
Este greu să nu observăm tonul auto-glorificator care străbate întregul vlog. În loc să se concentreze pe experiențe sau pe oamenii întâlniți, ei par mai interesați să își evidențieze propriile realizări și influența pe care cred că o au.
“Și vreau să vă spun că nu cred că mai ajungem aici… Am mai și promovat-o și noi, vă dați seama că nu cred că mai ajungem aici.”
Această afirmație aproape că sugerează că popularitatea locului se datorează lor și că acum, din cauza influenței lor, cazarea nu mai este disponibilă. O doză de modestie ar fi fost cu siguranță binevenită, mai ales când ești oaspete într-o țară străină.
Atitudinea mitocană tipic Ionuț și Andreea față de localnici și turiști
Andreia și Ionuț par să uite că nu sunt singurii care vizitează Bali și că aglomerația pe care o critică este parțial alimentată și de prezența lor. Comentariile lor evidențiză o atitudine de superioritate față de ceilalți vloggeri din Bali, turiști sau chiar localnici.
“Am ajuns la destinație. Uau, e ora 7:00 și e atât de mare agitația pe străzile din Ubud… aș vrea să zic că totuși e zona Ubudului.”
Este ironic cum se plâng de aglomerație, de parcă ar avea dreptul exclusiv de a se bucura de Bali fără prezența altora. Aceeași atitudine ipocrită și insultătoare.
Lipsa de responsabilitate ecologică și socială
Deși menționează cu regret că Bali începe să piardă teren în fața dezvoltării haotice, se bucură de cazările luxoase construite exact în locurile unde cândva erau orezării, dar critică dezvoltarea excesivă fără a vedea propria lor ipocrizie.
“Păcat, din punctul meu de vedere, că Bali începe să piardă foarte mult teren, în special începe să piardă orezării în defavoarea cazărilor.”
Este ușor să critici atunci când stai confortabil într-o vilă luxoasă cu piscină, amplasată exact în mijlocul acelor foste orezării. Un pic de introspecție și asumare ar fi fost de dorit. Dar, ca de obicei, moldoveanul ia trenul de la Suceava și unde dă de bine, coboară și se fălește.
Experiențe turistice clișeice prezentate ca descoperiri unice
Este dezamăgitor să vedem cum după atâta timp, Andreia și Ionuț încă se bazează pe aceleași trasee turistice ultra-cunoscute, prezentându-le ca pe niște revelații. Terasele de orez din Tegalalang și urcarea pe vulcanul Batur sunt destinații arhicunoscute, iar prezentarea lor ca fiind ceva inedit denotă o lipsă de originalitate.
“Am ajuns în paradisul balinez, mai exact la orezăria Tegalalang… știu că ați văzut orezăria asta peste tot.”
Dacă știu că toată lumea a văzut deja aceste locuri, de ce nu încearcă să exploreze zone mai puțin cunoscute sau să ofere o perspectivă nouă? Răspunsul pare să fie comoditatea și lipsa de dorință de a se implica mai profund.
Lipsa de profunzime
Poate cel mai mare dezavantaj al vlogurilor HaiHui in doi din ultimii ani este lipsa de substanță. Informațiile oferite sunt superficiale, adesea inexacte și prezentate fără context. În loc să își folosească platforma pentru a educa și inspira, ei preferă să rămână la nivelul de suprafață care să aducă o sponsorizare sau o adulare.
“Istoria Bali-ului începe de la Imperiul Majapahit până la colonialismul olandez… oamenii au locuit pe această insulă încă din anii 2000 înainte de Hristos.”
Această prezentare rapidă și necontextualizată a istoriei nu aduce nicio valoare reală. Este ca și cum ar fi citit o frază de pe Wikipedia fără a încerca să o înțeleagă sau să o conecteze cu experiențele lor. Ah, scuze, chiar asta scrie pe Wikipedia!
O stagnare dezamăgitoare, tipic românească
Este trist să observăm că după șase ani de explorat lumea, Andreia și Ionuț Chiper nu par să fi învățat prea multe. Vlogul lor rămâne ancorat în superficialitate, auto-admirație și lipsă de profunzime. În loc să evolueze și să ofere conținut valoros și inspirator, ei par să se fi blocat într-un cerc vicios al propriei vanități.
Pentru noi, cei care am sperat să vedem o evoluție și o maturizare în abordarea lor, și acest vlog dezamăgește. Uneori ne este greu să aceptăm cât sunt de terni doar pentru că sunt ceva care, de obicei, rulează în timp ce prăjești niște chiftele sau dai cu aspiratorul.
