Cum justifică Doru și Delia eșecul lor catastrofal de pe YouTube
Într-o nouă demonstrație de cum să pierzi timpul prețios al abonaților, Doru si Delia ne oferă un vlog de 36 de minute în care caută un portofel prin magazinele din Spania, în timp ce filosofează despre cum YouTube-ul nu le aduce bani. Între căutarea obsesivă a unor căni de Crăciun și plimbări interminabile prin magazine chinezești, reușesc să transforme un subiect cu potențial într-un festival al contradicțiilor și auto-justificărilor penibile.
În ultimul vlog al lor, cei doi reușesc performanța de a se contrazice singuri de mai multe ori în aceeași frază, stabilind probabil un record mondial în materie de inconsecvență. După ce ne explică cum YouTube-ul nu va depăși niciodată veniturile lor actuale, continuă să investească timp și energie în platformă, sub pretextul nobil că “banii sunt doar un efect secundar”, o justificare la fel de credibilă precum existența unicornilor.
Maeștrii păcălelii online
În timp ce ne predică despre dezinteresul lor față de câștigurile din online, petrec jumătate din vlog comparând prețuri și căutând cele mai ieftine opțiuni pentru un portofel. Ironia situației atinge cote alarmante când, în mijlocul unui magazin de reduceri, ne oferă lecții despre cum “banii sunt un efect secundar”. Probabil cel mai puțin convingător moment din istoria vlogging-ului românesc.
Discursul lor oscilează constant între aroganța de a pretinde că sunt “deasupra” preocupărilor financiare și realitatea evidentă a căutării obsesive de chilipiruri. Este ca și cum ai încerca să convingi pe cineva că ești vegetarian în timp ce devorezi un hamburger. Nivel maxim de credibilitate.
Shopping și filosofie de ocazie
În loc să producă conținut care să aducă valoare reală abonaților, preferă să ne plimbe prin magazine de tip “chinezării”, transformând un vlog despre carieră și venituri într-un tur mediocru al acestora. Între două rafturi cu produse ieftine, ne servesc porții generoase de pseudo-înțelepciune despre “trăitul în prezent”, pentru că aparent nu există loc mai potrivit pentru filosofie existențială decât un magazin de doi lei.
Calitatea “premium” a conținutului lor atinge apogeul când transformă căutarea unui portofel într-o odisee spirituală despre sensul vieții și carieră. Este ca și cum ai merge la McDonald’s așteptându-te să găsești stele Michelin. Nivel de așteptări versus realitate.
Eșecul, o strategie a vieții
Cu o capacitate remarcabilă de a transforma eșecul în virtute, cei doi reușesc să transforme lipsa de succes financiar de pe YouTube într-o alegere conștientă și nobilă. “Nu ne simțim siguri niciodată din platforma asta” spun ei, cu convingerea unui politician prins cu mita în buzunar care susține că banii au apărut acolo în mod miraculos.
Punctul culminant al auto-amăgirii vine când declară că sunt “suficienți cu ceea ce sunt”, o formulare elegantă pentru “ne-am împăcat cu mediocritatea”.
Mediocritate ascunsă în scuze
În final, reușesc performanța de a ne lăsa mai confuzi decât eram la început, într-un vlog care promitea să ne lumineze în legătură cu relația dintre YouTube și succesul financiar. Între căutarea obsesivă a unui portofel și filosofia de mall, mesajul se pierde complet în ceața contradicțiilor și auto-justificărilor.
Poate că următorul vlog ar trebui să se concentreze mai mult pe crearea de conținut valoros și mai puțin pe scuze elaborate pentru mediocritate. Dar asta ar însemna să renunțe la plimbările prin magazine de tip outlet și la predicile despre “efecte secundare”, și nu putem avea asta, nu-i așa? La urma urmei, e mai ușor să filosofezi despre bani în timp ce cauți reduceri, decât să creezi conținut care să merite monetizat.
