Doru și Delia demonstrează perfect cum să fii un turist frustrat într-un mall din Barcelona
Doru și Delia ne oferă o mostră perfectă despre cum să transformi o experiență dintr-un mall din Barcelona într-un festival al nemulțumirilor. Cu o atitudine tipic românească de “la noi e mai bine”, cei doi reușesc performanța de a se plânge de absolut orice. Ce la locurile de parcare, până la muzica din magazine. Parcă ar fi un manual despre cum să găsești defecte în cele mai neașteptate locuri, chiar și atunci când realitatea te contrazice flagrant.
Vlogul este o colecție impresionantă de contradicții și plângeri nejustificate. După ce se vaită minute în șir despre cât de “dezamăgitoare” sunt mall-urile spaniole, ajung să descopere că, de fapt, mall-ul Diagonal Mar este exact ce căutau: plin de magazine interesante și un food court impresionant. Ironia situației pare să le scape complet. Doru și Delia continuă să oscileze între critici aspre și laude exagerateâ.
Un coșmar pentru șoferi
Totul începe cu o plângere despre locurile de parcare “micuțe”, deși Barcelona este cunoscută pentru eficiența spațiilor sale urbane. În loc să aprecieze organizarea inteligentă, cei doi preferă să se plângă că nu pot parca mașina lor exact cum și-ar dori, demonstrând o lipsă totală de adaptabilitate la specificul local. Parcă ar fi venit din țara unde parcarea pe trotuar este sport național.
Primul contact cu mall-ul este marcat de comparații negative cu centrele comerciale din România, numind totul “dezamăgitor” și “ca la Obor”. Cum credeți că se simte Daniel auzind asta? E fascinant cum reușesc să transforme o astfel de experiență într-o serie de comparații forțate cu piețele din București, ignorând complet standardele și specificul local al unui oraș ca Barcelona.
Magazinele și atmosfera
Deși inițial se plâng că “toate mall-urile au fost o dezamăgire totală”, ajung să descopere magazine precum Essence, Druni și alte branduri care le trezesc un interes subit. Contradicția dintre nemulțumirea inițială și entuziasmul ulterior este atât de evidentă încât devine comică.
Muzica din magazine devine următoarea țintă a criticilor, plângându-se că “au o boală cu muzica asta”. Aparent, conceptul de ambianță muzicală într-un spațiu comercial le este complet străin, preferând probabil liniștea mormântală din mall-urile pe care le frecventează de obicei. Sau poate ar fi preferat manele, cine știe?
De la dezgust, la extaz
După ce petrec minute bune căutând food court-ul, descoperă o varietate impresionantă de restaurante și bucătării internaționale. Surprinzător, reușesc să treacă de la “dezamăgire totală” la “incredibil” în câteva minute, demonstrând o capacitate remarcabilă de a-și schimba radical opiniile, ca un cameleon social într-un mediu nou.
Momentul culminant al contradicțiilor apare când descoperă un restaurant asiatic care le oferă “un orgasm culinar literalmente”. E amuzant cum trec de la “spaniolii sunt niște țărănoi”, la lauda exagerată a unui restaurant asiatic din mall. Parcă toată premisa inițială a vlogului se topește ca înghețata la soare în fața unui bol de ramen.
Prețurile și serviciile
În ciuda criticilor inițiale, sunt nevoiți să recunoască că prețurile sunt “foarte decente”, iar porțiile sunt generoase. Totuși, nu ratează nicio ocazie să compare totul cu experiențele lor anterioare, de parcă ar fi experți culinari certificați cu stele Michelin ascunse în buzunar.
Serviciul primește și el o doză de critici nejustificate, deși personalul pare să le satisfacă toate pretențiile, inclusiv cererea specială de a nu pune coriandru în mâncare. E aproape comic cum reușesc să găsească motive de nemulțumire chiar și când totul merge perfect, ca niște critici de artă într-o expoziție de grădiniță.
O ipocrizie totală
Pe măsură ce vlogul se apropie de final, devine evident că toată premisa “spaniolii sunt niște țărănoi” se prăbușește sub greutatea propriilor lor contradicții. Ajung să laude exact lucrurile pe care le criticau la început, demonstrând că prejudecățile lor inițiale erau complet nefondate, ca un castel de cărți suflat de vântul realității.
Întregul vlog este o lecție despre cum să nu judeci o carte după copertă sau, în acest caz, un mall după primele impresii. Din păcate, această lecție pare să le fi scăpat complet, preferând să rămână blocați în tiparul “românului nemulțumit în străinătate”, perpetuând stereotipuri și prejudecăți care ar trebui să fie de mult timp depășite în era globalizării.
