Doru și Delia, românii care nu se pot desprinde de semințe și pateu
Într-o nouă aventură spaniolă, Doru și Delia ne invită să fim martori la o sesiune de cumpărături care se transformă rapid într-un studiu antropologic despre cum supraviețuiesc românii în străinătate. Cu sacoșele pline de la Carrefour și un entuziasm specific expatului care a găsit pateu la raft, cei doi ne demonstrează că, indiferent unde ne-am afla în lume, reflexele gastronomice românești ne urmăresc ca o umbră credincioasă, iar dorința de a găsi gusturi familiare devine o adevărată misiune diplomatică.
Vlogul “Cumpărături rapide la apartament…” se dovedește a fi orice altceva decât rapid, transformându-se într-un tur exhaustiv al achizițiilor lor, de la roșii “naturale și artificiale”, până la inevitabilele semințe, pentru că, nu-i așa, cum să fii român în străinătate fără rezerva strategică de semințe? Iar când crema catalană se întâlnește cu dorul de cremă de zahăr ars de acasă, realizăm că suntem martorii unei fuziuni culturale demne de un studiu sociologic, unde tradițiile culinare se împletesc într-un dans al gusturilor și al amintirilor.
Aventura începe în supermarket
În timp ce majoritatea turiștilor caută paella și sangria, Doru și Delia sunt în căutarea sfântă a pateului și a pâinii care “să semene cu cea din Franța”. Ironia situației atinge cote maxime când sunt “descoperiți” de o casieriță că nu sunt localnici, probabil după coșul plin de “ciurucuri”, cum remarcă chiar ei cu autoironie. Această interacțiune devine rapid un moment de comedie involuntară, specific românilor care încearcă să se integreze discret în peisajul local.
Fascinant este cum reușesc să transforme o simplă sesiune de cumpărături într-un documentar despre adaptarea românului într-un habitat străin. De la căutarea înfrigurată a unui înlocuitor pentru “Double Cream”, până la descoperirea unor alternative la muștarul englezesc, fiecare produs devine subiectul unei mini-drame existențiale, iar fiecare raft explorat se transformă într-o nouă oportunitate de a descoperi comori culinare necunoscute.
Dileme culinare și compromisuri
Observăm cum adaptabilitatea românească își spune cuvântul când vine vorba de improvizație culinară. “Reglezi din sos românește”, cum spun ei, devine elementul supraviețuirii gastronomice în străinătate. Iar când nu găsești exact ce-ți dorești, te mulțumești cu aproximări creative, transformând fiecare compromis într-o mică victorie personală în lupta cu dorul de casă și gusturile familiare.
Spațiul limitat al apartamentului devine personaj în sine, dictând alegerile culinare ale celor doi. “Încercăm să diminuăm și ideea de miros”, mărturisesc ei, într-un moment de sinceritate care ar trebui să primească un premiu pentru cea mai românească grijă din străinătate. Această preocupare pentru mirosurile din cauza gătitului devine aproape o artă în sine.
Nostalgia alimentară
Căutarea febrilă a produselor care “seamănă cu cele de acasă” devine un laitmotiv comic al întregii experiențe. De la brânză care “seamănă un pic cu telemeaua”, până la diverse alternative la produsele românești, asistăm la un festival al aproximărilor culinare. Fiecare descoperire este sărbătorită ca o mică victorie, iar fiecare dezamăgire este tratată cu umor și resemnare specifică românului plecat departe.
Momentul culminant vine când descoperă că au dat 110 euro pe “tot ce vedeți aici inclusiv ape”, demonstrând că nostalgia are într-adevăr un preț, iar acesta se măsoară în euro. Comparațiile constante cu prețurile din UK și România transformă vlogul într-un mic tratat de economie comparată, presărat cu observații amuzante despre diferențele de cost și calitate între țări.
Ghidul supraviețuirii în străinătate
În mijlocul tuturor achizițiilor “esențiale”, descoperim că prioritățile rămân neschimbate: semințe, saci de gunoi și hârtie igienică, sfânta treime a gospodăriei românești, indiferent de meridian. “Orice doamnă trebuie să aibă în casă semințe”, declară Delia cu convingere, într-un moment de filozofie domestică pură care ne amintește că, oricât de departe am fi de casă, anumite obiceiuri rămân adânc înrădăcinate.
Lista de cumpărături devine un amestec fascinant între necesitate și nostalgie, unde găsim de la “Sangria cea mai bună”, până la “crema catalană con huevos”, toate acestea în timp ce caută disperat un înlocuitor pentru cafeaua “pe bază de elemente petroliere” la care sunt obișnuiți. Această căutare perpetuă a echilibrului între nou și familiar devine tema centrală a întregii experiențe.
O rețetă perfectă
După ce ne-au purtat prin acest tur de forță al cumpărăturilor, realizăm că, în ciuda tuturor eforturilor de a se adapta la viața spaniolă, finalul este previzibil: “roșii cu brânză” și “salată de ceapă”. Meniul de seară care demonstrează că poți scoate românul din România, dar nu poți scoate România din român. Acest moment vine ca o confirmare a faptului că, indiferent unde ne-am afla, rădăcinile noastre culinare ne definesc și ne ghidează alegerile.
Iar când totul se încheie cu contemplarea “priveliștii” de la fereastră, care seamănă cu “o pistă de avioane”, nu putem să nu zâmbim la acest tablou perfect al românului în străinătate: mereu între două lumi, adaptându-se creativ, dar păstrând cu sfințenie micile plăceri de acasă. Este o poveste despre adaptare, nostalgie și capacitatea de a găsi bucurie în lucrurile simple, chiar și la mii de kilometri depărtare.
