Șarlatania lui Dorian Popa atinge noi culmi cu o accidentare posibil falsă la sală
Într-o nouă mostră de dramă forțată, Dorian Popa ne servește un vlog în care principalul ingredient este o aparentă accidentare la sală. Cu obișnuita sa capacitate de a transforma orice banalitate în “breaking news”, acesta ne poartă prin meandrele unei “drame” care pare mai degrabă un pretext pentru a mai produce un video și a se plânge de dureri inexistente. Această tactică ieftină de a genera engagement prin exagerarea unor situații banale a devenit deja marca sa înregistrată, transformând conținutul său într-un șir nesfârșit de pseudo-evenimente.
În vlogul său, suntem martorii unui festival al auto-victimizării și al exagerărilor tipice pentru creatorii de conținut care nu mai au subiecte reale de discutat. Între vizite la doctor și plimbări prin țară, Dorian găsește timp să își etaleze noua mansardă și să se plângă de o “accidentare”.
Dramatismul unei accidentări
Cu o “dramatizare” demnă de telenovelele latino-americane, Dorian ne prezintă momentul “accidentării” la sală. Aparent, în timp ce încerca să ridice 120 kg la piept, a simțit un “curent electric” în triceps. O poveste atât de vagă și neverosimilă încât te face să te întrebi dacă nu cumva totul este doar un pretext pentru content. Modul în care descrie “durerea” pare mai degrabă inspirat din filmele fără buget decât din realitate.
Vizita la kinetoterapeut și aplicarea ventuzelor par mai degrabă elemente de decor menite să dea credibilitate unei povești șubrede. Când ai nevoie să demonstrezi că ești accidentat, probabil că nu ești cu adevărat accidentat. Este fascinant cum reușește să transforme o simplă procedură de recuperare într-un spectacol demn de circul ambulant.
O mansardă de milioane
În timp ce se “recuperează” după “accidentare”, Dorian găsește energia să ne prezinte noua sa mansardă și canapeaua recent achiziționată. Pare că durerea dispare magic când vine vorba despre a face shopping tour și a etala noi achiziții. Este uimitor cum un om “accidentat” poate să se entuziasmeze atât de mult pentru niște simple piese de mobilier.
Este remarcabil cum Dorian Popa poate să facă un tur complet al mansardei, să testeze toate funcțiile canapelei și să se entuziasmeze copilărește pentru fiecare detaliu. Probabil că tricepsul “accidentat” are un comutator on/off, activat convenabil în funcție de necesitățile de filmare.
Ipocrizia plimbărilor prin țară
În ciuda “accidentării grave”, aacesta găsește puterea să călătorească prin țară și să viziteze diverse locații. De la Iași, la Galați, pare că durerea este selectivă și apare doar când este convenabil pentru el. Această inconsistență flagrantă în comportamentul său ridică serioase semne de întrebare despre autenticitatea întregii povești.
Vizitele la târgul de Crăciun și plimbările prin oraș par să contrazică complet povestea accidentării. Parcă durerea dispare miraculos când există oportunitatea de a genera content interesant.
Conversația cu Imogen, un dialog absurd
Punctul culminant al acestui festival al inconsecvenței este conversația telefonică cu Imogen. În loc să se concentreze pe propria “recuperare”, Dorian găsește timp să facă mișto de preferințele auto ale prietenului său pentru Ferrari versus Lamborghini.
Este remarcabil cum o discuție despre starea de sănătate se transformă rapid într-o dezbatere despre mașini scumpe. Pare că “accidentarea” este doar un element de fundal într-un scenariu mai amplu de etalare a lifestyle-ului. Conversația devine rapid un pretext pentru a etala bunăstarea materială și preferințele pentru mașini de lux.
Un teatru ieftin
Ca un final perfect pentru acest vlog inconsistent, Dorian își găsește timp să ne prezinte colecția sa de uscătoare de mașini. Este uimitor cum Dorian Popa are energia să se entuziasmeze pentru un uscător de 300 RON care a venit fără baterie. Această preocupare pentru detalii mondene contrastează puternic cu pretinsa sa stare de suferință.
Întregul vlog pare o colecție aleatorie de momente lipsite de coerență, unite doar de pretextul unei accidentări care apare și dispare convenabil în funcție de necesitățile narative. Evident că prioritatea nu este să prezinte o poveste autentică, ci să genereze content cu orice preț, chiar dacă asta înseamnă să sacrifice credibilitatea și autenticitatea.
