Dani de la Bilet de Vacanță face pe bărbatul alfa batjocorind tradițiile și viața de cuplu
Pregătiți-vă pentru o nouă doză de cringe și incompetență marca Bilet de Vacanță! Dani, jumătatea masculină a acestui duo într-ale vlogging-ului rural, ne-a oferit un spectacol de zile mari în cel mai recent vlog intitulat “Am rămas SINGUR ACASĂ”. Sub masca unui simplu vlog despre viața de burlac temporar, Dani ne servește o porție generoasă de patriarhat de doi lei, ambalat frumos pentru algoritm. De la ritualul cafelei transformat într-un circ al masculinității toxice, până la reparații casnice prezentate ca lecții de supraviețuire în jungla domestică, acest vlog este un manual perfect despre cum să transformi incompetența crasă în conținut YouTube. Dani și Daiana au descoperit și exploatează stereotipurile vieții de la țară precum pe modelul Leana și Costel, totul pentru vizualizări. Vă amintiți cum erau acești vloggeri de călătorie lipsiți de carsmă și complet neinteresanți? Eh, acum au copiat modelul “căsuța de la țară” și au reușit să mai apară și ei prin feed-urile amatorilor de genul acesta, așa că au parcat rulota și au început să sape toaleta din spatele curții.
Când masculinitatea toxică întâlnește espressorul
Dani începe ziua cu ceea ce el consideră a fi piesa de rezistență a independenței masculine: prepararea cafelei. Folosind un aparat de espresso manual, el transformă un proces simplu într-un ritual elaborat și inutil de complicat. E ca și cum ar încerca să compenseze pentru ceva. Vedem cum pompează cu înverșunare și e fascinant cum reușește să transforme prepararea unei simple cafele într-o demonstrație de forță demnă de un concurs de tăiat lemne.
Dani confundă complexitatea cu competența într-o încercare disperată de a demonstra că nu depinde de nimeni… nu c-ar fi spus cineva vreodată asta oricum, dar parcă ar vrea să expună fără să rostească: “Uite, dragă, pot să-mi fac și singur cafeaua! Sunt un bărbat în toată regula!”
Micul dejun al “Supraviețuitorului Urban”
După epopea cafelei, Dani se “aventurează” în prepararea micului dejun. Iaurt cu banane și halva. Apoi transformă deschiderea unui borcan de iaurt într-o aventură demnă de Bear Grylls. Îl vedem cum se luptă cu capacul, de parcă ar fi sigilat ermetic de NASA. Dacă n-ar fi reușit, ar fi fost o lovitură fatală pentru masculinitatea sa fragilă.
Dani ne povestește cu mândrie cum preferă iaurtul cu cereale și halva pentru că îi amintește de copilărie. Aww, ce drăguț! În încercarea lui de a părea “tradițional”, Dani reușește să creeze un mic dejun care n-are absolut nicio legătură cu bucătăria românească autentică, totuși el nu a crescut printre “țăranii needucați”.
Incompetența periculoasă și hilară
Aparent nesatisfăcut cu demonstrația sa de incompetență în bucătărie, Dani decide să se apuce, românește, de clasicele “reparații” DIY, la fel ca Marian Marcel, doi cârpaci cu pretenții tehnice. Primul său proiect, foarte complex, crearea unui prelungitor pentru frigider.
Această “soluție” improvizată mascată sub românescul știu eu mai bine, reprezintă un risc major de incendiu, dar demonstrează și o lipsă totală de înțelegere a normelor de siguranță când lucrezi cu electricitatea. Mi-e teamă când va cârpi și instalația de gaze. Îl vedem cum se luptă cu cablurile, de parcă ar încerca să dezamorseze o bombă.
Reparația robinetului, un alt “proiect” al său, este la fel de patetică. Faptul că se laudă cu economisirea banilor prin această reparație de mântuială glorifică o mentalitate periculoasă și o lipsă totală de respect pentru meseria pe care o fac instalatorii și de ce au aceștia nevoie de atât de multe autorizații. Dar, cine are nevoie de profesioniști când ai un YouTube și vrei să te prezinți meșter român?
Obsesia pentru Economisire: incompetență financiară sau zgârcenie toxică
Dani pare să fie obsedat de ideea de a economisi bani prin aceste reparații improvizate. Această mentalitate de “zgârcenie la făină și risipă la tărâțe” este nu doar contraproductivă, ci și dăunătoare. În loc să investească în soluții durabile și sigure, el preferă să riște siguranța casei și a familiei sale pentru a economisi câțiva lei. Dar asta prinde la public, știe asta, iar un incendiu ar aduce și mai multe vizualizări. Parafrazând, Uite, am economisit 50 de lei reparând singur robinetul. Bravo, Dani! Acum poți să cumperi un stingător de incendii pentru când instalația ta electrică improvizată va lua foc.
Abordarea mioapă a finanțelor personale sugerează o lipsă fundamentală de înțelegere a valorii reale a banilor și a timpului. Dani pare să ignore complet costul potențial al reparațiilor pe termen lung sau al daunelor cauzate de “soluțiile” sale improvizate. Este oare această nevoie constantă de a “economisi” un semn al unor probleme financiare mai profunde? Sau este doar o altă fațetă a nevoii lui Dani de a părea competent și “descurcăreț” în fața camerei?
Să transformi zgârcenia într-o virtute, prezentând-o ca pe o trăsătură admirabilă a unui “bărbat adevărat”, este de-a dreptul deplasat. Mă întreb dacă realizează că această atitudine nu face decât să perpetueze stereotipuri dăunătoare despre rolurile de gen și responsabilitățile financiare într-o relație.
O demonstrație de independență masculină
În final, ce ar trebui să fie o demonstrație de competență se transformă într-un strigăt de ajutor prost mascat și într-o parodie involuntară a masculinității tradiționale. E fascinant cum Dani și Daiana reușesc să transforme viața lor de cuplu într-un spectacol de circ pentru social media. Când Daiana a rămas singură acasă, aceasta ne-a oferit o mostră mizerabilă a “gospodinei perfecte”, trivializând toate valorile tradiționale și mijlocindu-le pentru vizualizări. Acum, Dani ne oferă caricatura bărbatului “capabil”. E ca și cum ar încerca să recreeze un manual de stereotipuri de gen din anii ‘50, dar cu mai puțină competență și mai multă disperare pentru vizualizări.
Poate că între ei este o competiție, care face mai multe vizualizări. Cât timp va mai continua publicul să consume acest tip de conținut înainte de a realiza cât de gol este de substanță și ce potențial dăunător are? Acceptarea și popularitatea acestui tip de conținut despre societatea noastră ne trimite înapoi în istorie, acolo unde viața de zi cu zi a țăranului român nu prea era de admirat, dimpotrivă o suferință perpetuă.
