Cum ne poate 'salva' alimentația emoțională? Podcastul lui Damian Drăghici cu Radu Șofronea
Un subiect despre care rar vorbim pe față: mâncatul pe fond emoțional. De câte ori ne amintim discuția aceea interioară care duce invariabil spre frigider după o zi proastă? În vlogul “Cum rezolvăm mâncatul pe fond emoțional?”, Damian Drăghici și invitatul său, nutriționistul Radu Șofronea, fac o analiză detaliată a fenomenului – iar soluțiile sunt, uneori, greu de crezut. Pentru Radu, un fel de detectiv al nutriției emoționale, mâncatul este mai puțin despre nutrienți și mai mult despre traume, auto-descoperire și, inevitabil, kilograme în plus.
Radu Șofronea nu se teme să vorbească despre psihologia din spatele mâncatului emoțional și felul în care alimentația a devenit o “soluție” universală. Să vedem, deci, ce ne spune Radu despre kilograme, dietă și “uneltele” pe care le putem folosi pentru a învinge acest viciu.
Primul pas spre vindecare este autocunoașterea
În deschiderea vlogului, Radu Șofronea vorbește despre recunoașterea “tipurilor de foame” și necesitatea de a ne “învăța emoțiile”. El explică cum să identificăm starea mentală care ne trimite direct în fața frigiderului – “picătura chinezească” emoțională. Conceptul, deși interesant, ridică câteva semne de întrebare: putem cu adevărat să ne schimbăm comportamentele doar conștientizându-le? Pentru cei care se luptă cu stresul zilnic s-ar putea ca recunoașterea foamei emoționale să fie doar începutul unei lupte.
Opinia este că, deși abordarea are potențial, mulți dintre noi tind să se înece în propriile gânduri, mai degrabă decât să le transforme în soluții. În loc să ne conectăm profund cu emoțiile noastre, mulți dintre noi alegem calea rapidă – ciocolata sau un alt confort dulce.
Alimentația pe sezoane – teorie sau o nostalgie?
Radu Șofronea aduce un concept interesant în alimentație vorbind despre “simularea sezoanelor”. Deși natura poate avea rolul ei în apetitul nostru, e greu să nu zâmbești când îl auzi discutând despre revenirea la obiceiuri “paleolitice”. El își justifică teoria susținând că strămoșii noștri ar fi fost, evident, mult mai sănătoși. Dar, în ziua de azi, avem frigidere și supermarketuri; e firesc să nu ne mai comportăm ca și cum ne pregătim să hibernăm.
Să presupunem, însă, că există o valoare în această “dietă sezonală”. Întrebarea rămâne: câți dintre noi ar fi dispuși să adopte o astfel de schimbare?
Căderea de energie și “salvarea” prin zahăr
A treia secțiune din discuție ne aduce la problema dulciurilor – și la modul în care creierul nostru, după cum explică Radu Șofronea, este “programat” să se uite cu drag la zahăr. Ne amintește că organismul preferă zahărul “bun” din fructe, dar că aceleași fructe contribuie la “îngrășatul cronic”. El introduce aici conceptul de “zahăr emoțional” și problema dependenței noastre de zaharurile rapide, în care vedem mai degrabă un “combustibil”.
Această idee pare un paradox: să alegem între “zahărul bun” și “zahărul rău” în timp ce mulți dintre noi doar vrem o mică evadare din stresul cotidian. Însă, ironia este că până și în acest mic răsfăț, ne încărcăm cu vinovăție.
Mâncarea, principalul vinovat?
În acest segment, Damian Drăghici și invitatul vorbesc despre rolul mâncării în viața socială. Radu Șofronea susține că mâncarea este adesea o scuză pentru a umple goluri emoționale și a câștiga aprobarea celor din jur. Fiecare masă devine o ceremonie socială, iar “meniul fericirii” este deseori plin de calorii.
Critica lui este ascuțită, însă câți dintre noi chiar ne dorim să evităm masa în familie sau să renunțăm la mesele copioase de sărbători? Din nou, argumentul pare solid, dar într-o lume modernă, el nu este ușor de adoptat.
De la bulimia socială la alimentația controlată
O altă problemă pe care o abordează Radu Șofronea este legată de “uneltele” pe care le avem pentru a ne controla emoțiile. După el, mulți oameni folosesc mâncarea ca un instrument de calmare în loc să folosească tehnici de auto-reglare. O fi bine, dar soluțiile sunt adesea greu de pus în practică, mai ales când trebuie să “inventăm” alternative la mâncatul pe fond emoțional.
Radu propune un fel de “mecanic de emoții,” dar la sfârșitul zilei, să-ți îmbunătățești viața doar prin auto-disciplină este mai greu decât pare.
Mâncatului compulsiv și teoria abandonului emoțional
În secțiunea finală, Radu Șofronea intră în detalii personale despre cum moartea părinților l-a afectat și cum a găsit o legătură între traume și alimentație. Perspectiva lui este că toate acestea conduc la alimentația compulsivă – o concluzie susținută de experiențe dureroase.
Ironia aici este că mulți dintre noi, chiar și fără astfel de pierderi, simțim nevoia de a mânca compulsiv, indiferent de evenimentele din trecut.
Mâncatul emoțional este mai mult decât un obicei prost, e un viciu bine instalat în cultura modernă. Șofronea ne spune că “mâncarea ne poate salva”. Dar, din păcate, se pare că acest lucru va necesita mai mult decât o dietă sau câteva sfaturi motivaționale. Și dacă într-adevăr “vindecarea” vine din autocontrol, e posibil ca mulți dintre noi să rămânem captivi în fața frigiderului.
