Copilărie cu sacrificii. Radu Țibulcă la podcast cu Damian Drăghici
Într-o atmosferă caldă de sărbătoare, Damian Drăghici ne aduce un episod special al podcastului său, în care îl are ca invitat pe Radu Țibulcă, unul dintre cei mai apreciați realizatori de podcast din noua generație. Cu taraful în fundal și o sticlă de vodcă pe masă, cei doi ne oferă o discuție autentică despre viață, familie și carieră, presărată cu momente muzicale memorabile și povești care te fac să râzi și să plângi deopotrivă.
Acest podcast special de sărbători ne dezvăluie o latură mai puțin cunoscută a tânărului creator de conținut. De la copilăria petrecută în două camere cu părinții și bunicii, până la succesul în lumea podcasturilor și regretele legate de timpul petrecut departe de familie, Radu se destăinuie cu o sinceritate dezarmantă, oferindu-ne o perspectivă intimă asupra vieții sale dincolo de camerele de filmat.
Copilărie între două lumi
Radu ne povestește despre copilăria sa într-un apartament de 48 mp din Iași, unde a locuit cu părinții și bunicii materni până la vârsta de 8 ani. Deși condițiile erau modeste, părinții făceau “toate sacrificiile posibile și imposibile” pentru ca atmosfera de Crăciun să fie specială, chiar dacă uneori trebuiau să aleagă între a avea un brad natural sau un calculator. O alegere care ilustrează perfect provocările financiare ale acelor vremuri.
La 15 ani, dornic să scape de sub controlul parental, s-a mutat la bunica din centrul orașului. O decizie care, deși părea riscantă la momentul respectiv, i-a deschis noi orizonturi culturale și sociale. Bunica, fiind mai permisivă, i-a oferit libertatea de a explora lumea boemă a Iașului, chiar dacă asta însemna să-l “acopere” uneori în fața părinților când venea acasă “șprițat”.
De la teatru, la podcast
Parcursul său academic a fost sinuos și plin de surprize. După ce părinții l-au “ghidat” spre Facultatea de Informatică, a ajuns la ASE, doar pentru a realiza că pasiunea sa era în cu totul altă parte. A dat la actorie și a intrat primul la facultatea de teatru din Iași, apoi printre primii la UNATC. Însă și această experiență s-a dovedit a fi mai degrabă o proiecție idealizată decât o vocație reală.
Succesul în online a venit pe neașteptate, prin sketch-uri virale care au explodat pe YouTube, ducând canalul de la 100.000, la aproape 1 milion de abonați într-un singur an. Această ascensiune rapidă l-a propulsat în lumea televiziunii și ulterior în universul podcasturilor, unde și-a găsit în sfârșit vocea autentică.
Relația complicată cu familia
Relația cu părinții rămâne una complexă, marcată de dragostea lor protectoare care uneori se manifestă prin critici și sfaturi nesolicitate despre cum să-și conducă podcastul. Cu toate acestea, Radu recunoaște că cea mai mare bucurie a lor este când sunt felicitați pentru realizările lui, chiar dacă nu înțeleg întotdeauna natura muncii sale.
Pierderea recentă a bunicii care suferea de Alzheimer reprezintă una dintre cele mai mari dureri ale sale. Regretul că nu a vizitat-o în ultimul an de viață, din teama de a nu o vedea în starea aceea degradantă, l-a determinat să-și reevalueze prioritățile și să pună familia pe primul loc în viitor.
Din Moldova, la București
Mutarea în București în 2016 a reprezentat nu doar o schimbare geografică, ci și o transformare profundă a perspectivei sale asupra vieții. Visul inițial de a deveni primar în Iași până în 2028 s-a estompat treptat, pe măsură ce capitala i-a devenit a doua casă. Cu toate acestea, rădăcinile ieșene rămân adânc înfipte în identitatea sa.
Experiențele din “Cafeneaua Veche”, unde se aduna elita intelectuală a Iașului, i-au modelat personalitatea și i-au oferit încrederea necesară pentru a-și urma propriul drum. Aceste întâlniri cu profesori universitari, artiști și regizori au reprezentat o educație alternativă care s-a dovedit mai valoroasă decât multe cursuri formale.
Perspective de viitor
La aproape 30 de ani, Radu se află într-un moment de reflecție și recalibrare. După un 2023 cu “cifre amețitoare” și un 2024 mai temperat, el începe să privească dincolo de statistici și să se concentreze pe ceea ce contează cu adevărat: autenticitatea și conexiunile umane reale.
Finalul anului îl găsește cu planuri ambițioase de schimbare, în special în ceea ce privește timpul petrecut cu familia. Lecția cea mai importantă pe care a învățat-o este că succesul profesional nu poate compensa timpul pierdut cu cei dragi, iar această înțelepciune pare să-i ghideze pașii spre un viitor mai echilibrat.
