Cristi și Ralu descoperă frumusețea izolată a Indoneziei rurale departe de agitația din Bali
Cristi și Ralu ne invită într-o nouă aventură, de data aceasta în Indonezia rurală, departe de agitația din Bali. Vlogul începe cu descrierea unui drum extrem de obositor de 12 ore pentru a ajunge la destinație - “ne-am trezit la 7:00 dimineața și am ajuns aici la 10:00 noaptea”. Experiența începe cu multiple provocări la aeroportul din Jakarta, descris ca fiind “un haos” și “un dezastru în toată regula”, cu proceduri complicate pentru viză și lipsa informațiilor. După peripeții cu taxiurile locale și un șofer care vorbea engleză, cei doi au ajuns în final la o cazare de vis ascunsă în munții din Indonezia.
Cazarea descoperită de Cristi și Ralu reprezintă esența frumuseții izolate - o casă tradițională cu porți deschise, înconjurată de natură, pisici și câini prietenoși. Proprietarul, un arhitect olandez, a creat un loc autentic unde natura și liniștea sunt elementele principale. “Locul ăsta nu e pentru toată lumea” avertizează Cristi, explicând că dacă nu ești confortabil cu insectele, furnicile, țânțarii sau șopârlele, probabil nu te vei bucura de experiență. Locația este complet deschisă naturii, cu sunetul broaștelor noaptea și bufnițele care te trezesc dimineața. În ciuda acestor aspecte, tocmai autenticitatea face locul fermecător.
Facilitățile includ o cafenea rustică, piscină cu vedere spre munți, scutere disponibile pentru închiriere și posibilitatea de a comanda mâncare tradițională. Un aspect interesant este că toate ingredientele sunt locale - “dacă vrei lapte îți aducem lapte de la ferma vecinului nostru, dacă vrei ouă de la ferma nu știu care”. În timpul explorării proprietății, Cristi descoperă un muzeu impresionant de motociclete Harley Davidson, inclusiv modele vechi din 1952, o surpriză neașteptată în acest loc izolat. Întreaga zonă are doar șase camere pentru maxim 12 oameni, oferind liniște și intimitate completă.
Experiența gastronomică din Indonezia rurală este descrisă ca fiind simplă dar autentică. “Singurul motiv care ne-a ținut pe noi departe de a explora Indonezia e chestia asta,” spune Cristi despre mâncarea locală, care constă în principal din preparate cu pui, orez și nasi goreng. Deși lipsește varietatea, gustul este excelent: “a fost excelent puiul, frumos și ficățeii au fost buni, se topeau în gură”. Un moment amuzant are loc când încearcă să comande mic dejun cu cartofi prăjiți și ouă, dar din cauza barierelor lingvistice, primește un fel de “torti” - o omletă improvizată.
Vremea în Indonezia devine o provocare neașteptată pentru cei doi. Fiind sezonul ploios, petrec mult timp în casă, bucurându-se de liniște și ascultând sunetele naturii. Cristi recunoaște: “A fost greșeală cam de începător” referindu-se la faptul că nu s-au documentat despre sezonul ploios înainte de a veni. Totuși, atmosfera relaxantă și peisajul verde compensează pentru ploaie. Un aspect cultural interesant este chemarea la rugăciune care se aude în fiecare dimineață la ora 5:00 și durează peste o oră, făcând parte din experiența autentică a vieții în această zonă predominant musulmană.
În ciuda ploii, cei doi sunt fascinați de frumusețea sălbatică a locului. “Te trezești cu imaginea asta” spune Cristi privind spre munți și natura luxuriantă. Călătorind de atât de mult timp, ei au ajuns să abordeze aventurile cu o atitudine relaxată: “călătoritul e forma noastră de a trăi, adică nu ne mai pregătim, vedem acolo și ne adaptăm”. Această abordare le permite să descopere locuri autentice, departe de rutele turistice. Și în timp ce privesc spre munții învăluiți în ceață și ascultă sunetele naturii, realizează ironia situației - mulți dintre noi am crescut în medii similare, dar acum plătim “sume colosale de bani să ne bucurăm de grădina de acasă și de mâncarea din pământ pe care am avut-o tot timpul”.
