Eșecul vloggerilor de călătorie continuă. Mediocritatea lui Cristi despre cultura japoneză și obișnuita lipsa de respect față de Ralu
Cristi și Ralu au reușit să coboare și mai adânc în abisul mediocrității cu cel mai recent vlog din Hokkaido, o mostră jenantă de superficialitate și ignoranță culturală care face un deserviciu grav acestei destinații magnifice. Cu o abordare demnă de turiști needucați și observații care ar face și un copil de clasa întâi să roșească de rușine, acest duo de pseudo-călători transformă una dintre cele mai fascinante regiuni ale Japoniei într-un spectacol penibil. Exclamațiile lor infantile și reacțiile exagerate de tipul “wow” și “super” sunt dovada vie a incapacității lor intelectuale de a procesa și transmite experiențe culturale autentice, demonstrând că sunt blocați într-un perpetuu ciclu de turism fast-food.
Ultima lor încercare patetică de vlog este o insultă la adresa inteligenței publicului și a bogăției culturale japoneze. Prezentarea superficială, limitată la observații banale despre tramvaie și mâncare, este la fel de profundă ca o băltoacă în deșert. Pretențiile lor de a descoperi “o Japonie autentică” sunt la fel de credibile ca și competențele lor lingvistice în japoneză. Încercările stângace de a părea cunoscători ai culturii nipone sunt atât de false și forțate încât ar face și un influencer de mâna a treia să pară un expert.
Cultura japoneză, o bătaie de joc
Încă din primele minute ale vlogului, suntem bombardați cu informații generale despre Hokkaido, prezentate într-un mod haotic și neverificat. Afirmațiile despre istoria insulei și relația cu Rusia sunt aruncate la întâmplare, fără context sau aprofundare, demonstrând lipsa unei documentări serioase. Pare că tot ce știu despre regiune au aflat cu 5 minute înainte de a porni camera, probabil de pe Wikipedia.
Modul în care prezintă arhitectura și dezvoltarea orașului Sapporo este la fel de superficial, reducând totul la observația banală că “nu vezi chestiile alea tradițional japoneze”. O analiză mai atentă a istoriei și dezvoltării urbane a orașului ar fi oferit perspective mult mai interesante, dar asta ar fi însemnat efort de documentare, ceva ce pare să fie alergic pentru acest canal.
O rușine națională
Vizita în Otaru devine rapid o înșiruire de locuri comune turistice, cu inevitabilele fotografii pe lângă canal și exclamații despre cât de “romantic” este totul. Prezentarea orașului se rezumă la câteva cadre cu magazine de suveniruri și observații banale despre arhitectură, de parcă ar citi direct dintr-un pliant turistic ieftin din anii ‘90.
În loc să exploreze istoria fascinantă a acestui port comercial și transformarea sa în destinație turistică, Cristi și Ralu se mulțumesc să ne arate cum mănâncă și ce cumpără, perpetuând același tip de conținut superficial pe care îl găsim în orice vlog de duzină. Parcă urmărești un slideshow cu poze de vacanță ale unor vecini pe care nici măcar nu-i placi prea mult.
Gastronomie pentru proști
Segmentele dedicate mâncării, deși ocupă o parte semnificativă din vlog, nu reușesc să transmită mai mult decât niște impresii personale despre gust, la nivel de “mmm, ce bun e!”. Prezentarea “faimosului ramen” și a fabricii de bere Sapporo este făcută fără nicio încercare de a explora istoria sau semnificația culturală a acestor elemente gastronomice fundamentale pentru regiunea Hokkaido.
Experiența culinară se transformă într-un șir de exclamații despre cât de “wow” și “super” este totul, fără să ofere informații valoroase despre tradițiile culinare locale sau evoluția acestora. E ca și cum ai merge la un restaurant cu stele Michelin și ai comenta doar despre cât de drăguțe sunt farfuriile.
Minciuni vândute ca adevăr
Vlogul abundă în afirmații neverificate și exagerări tipice pentru conținutul creat doar pentru vizualizări. De la “cea mai bună zăpadă din lume”, până la “al doilea cel mai înzăpezit oraș de pe pământ”, informațiile sunt aruncate fără nicio sursă sau context, ca niște confeti într-o paradă a superficialității.
Lipsa unei documentări serioase este evidentă în modul în care sunt prezentate aspectele istorice și culturale ale regiunii, rezultând într-o imagine distorsionată și superficială a orașului. E ca și cum ar încerca să predea istoria Japoniei folosind doar coperta unei manga.
Mizeria vloggingului românesc
În final, vlogul reușește să transforme o destinație fascinantă într-o experiență turistică banală, plină de clișee și observații superficiale. În loc să ofere perspective noi și informații valoroase despre Hokkaido, conținutul se pierde în detalii nesemnificative și impresii personale lipsite de substanță.
Deși pretind că prezintă “Japonia pe care nu o știi”, Cristi și Ralu nu reușesc decât să perpetueze aceleași stereotipuri turistice, demonstrând că nu au reușit să pătrundă dincolo de suprafața acestui loc fascinant. Este încă un exemplu perfect al modului în care turismul superficial și goana după conținut viral pot transforma o experiență culturală autentică într-un produs mediocru pentru social media, la fel de substanțial ca o cutie goală de pocky.
