Lamentări, prejudecăți și românism cras cu Cristi și Ralu în India
Din nou, Cristi și Ralu reușesc să transforme o călătorie în India într-o listă nesfârșită de plângeri și prejudecăți. Zici că s-au tâmpit toți vloggerii de călătorie, s-au plafonat cu toții în lamentări patetice și aere de superioritate, demne de românism cras. Pentru ei, singurul motiv pentru a vizita India este pentru a face conținut pe Youtube, în rest este o groapă de gunoi cu jegoși nespălați. În loc să caute bogăția culturală, istorică și economică a Indiei, ei aleg să se concentreze pe aspecte negative, minimalizând viața localnicilor și minimizând tot ce are această țară de oferit. De la criticarea prețurilor, care ba sunt prea scumpe, ba prea ieftine, până la afirmații jignitoare la foc automat, vlogul lor este o demonstrație de ignoranță și dispreț care șochează și dezamăgește.
Este greu să nu fii indignat când urmărești un vlog în care, în loc să se bucure de bogăția culturală și diversitatea Indiei, Cristi și Ralu se plâng continuu despre prețuri și condiții. Începând cu remarca jignitoare “până și câinii sunt urâți în țara asta”, cei doi par determinați să găsească defecte în orice aspect al țării pe care o vizitează.
Un moment deosebit de deranjant este atunci când vizitează un templu local și, în loc să aprecieze arhitectura și spiritualitatea locului, se plâng că trebuie să se descalțe și că nu doresc să își murdărească șosetele. Această atitudine denotă o lipsă totală de respect față de obiceiurile și credințele locale.
Pe parcursul vlogului, ei oscilează între a se plânge că lucrurile sunt prea scumpe sau prea ieftine, fără a oferi vreo perspectivă reală sau înțelegere a economiei locale. Se miră că benzina este scumpă, întrebându-se cum își permit localnicii să trăiască, dar apoi se plâng că serviciile de transport sunt prea ieftine, insinuând că există o “țeapă” la mijloc. Tipic românesc. Această incoerență în plângeri arată o lipsă de înțelegere și de empatie față de situația localnicilor și evidențiază că tot ce au căutat acolo este să cheltuiască puțin și să exploateze cât mai mult pentru vizualizări.
Atitudinea lor este marcată de o lipsă totală de respect față de cultura și oamenii Indiei. În loc să identifice tradițiile locale, ei se concentrează pe aspecte negative, cum ar fi mirosurile sau condițiile de pe străzi, fără a încerca să înțeleagă contextul social și economic al acestor realități. În loc să caute frumusețea în diversitatea și complexitatea Indiei, ei aleg să se focalizeze pe diferențe și să le transforme în motive de plângere.
Când vizitează un supermarket local, în loc să se intereseze de produsele tradiționale sau de modul în care funcționează economia de consum în India, ei se plâng că nu găsesc produsele cu care sunt obișnuiți și că prețurile sunt “haotice”. În plus, fac observații condescendente despre faptul că nu găsesc carne, ignorând faptul că o mare parte din populația Indiei este vegetariană din motive culturale și religioase. Această ignorare a obiceiurilor alimentare locale nu doar că arată o lipsă de informare, dar și o lipsă de respect față de valorile culturale ale țării gazdă.
Un alt exemplu este atunci când interacționează cu un șofer de tuc-tuc. În loc să se bucure de experiența autentică și să aprecieze efortul șoferului de a comunica în engleză și de a le oferi informații, Cristi și Ralu se plâng de preț și sugerează că ar putea fi o înșelătorie la mijloc. Tipic. Această suspiciune constantă și lipsă de încredere creează o barieră între ei și localnici, împiedicându-i să trăiască experiențe autentice.
În loc să își asume responsabilitatea de a se adapta la cultura și obiceiurile locale, ei așteaptă ca totul să fie conform așteptărilor lor occidentale. Această atitudine nu doar că îi privează de oportunitatea de a învăța și a crește, dar transmite și un mesaj negativ audienței lor, încurajând o perspectivă îngustă și lipsită de deschidere.
Mai mult, remarcile lor despre sistemul de caste și despre sărăcia din India sunt făcute fără o înțelegere reală a contextului istoric și social. Ei afirmă că “India este singura țară din lume care încă funcționează pe caste”, ignorând eforturile semnificative pe care guvernul indian le-a făcut pentru a combate discriminarea și a promova egalitatea. Eforturile sunt colosale, dar adesea trivializate de youtuberi pentru a menține o imagine decadentă în speranța că audiența lor va considera efortul pe care-l fac ei.
Această abordare nu doar că este lipsită de respect, dar și profund iresponsabilă. În era globalizării, avem nevoie de tot mai multă empatie și înțelegere între culturi, nu de atitudini disprețuitoare care nu fac decât să creeze diviziuni.
Ce nu v-au spus Cristi și Ralu
India este o țară de contrasturi și paradoxuri, cu o istorie care se întinde pe milenii. Este locul de naștere al mai multor religii, inclusiv hinduismul, budismul, jainismul și sikhismul. Cultura indiană este bogată și diversă, cu tradiții variind de la arhitectură și muzică până la dans și literatură.
Economia Indiei este a șasea cea mai mare din lume după PIB nominal și a treia după paritatea puterii de cumpărare. În ultimii ani, India a devenit un hub global pentru tehnologie, IT și servicii de outsourcing. Orașe precum Bangalore, Mumbai și Chennai sunt centre economice importante, atrăgând investiții străine și oferind oportunități pentru milioane de oameni.
Deși se confruntă cu provocări precum sărăcia și inegalitatea, India a făcut progrese semnificative în reducerea nivelului de sărăcie și în îmbunătățirea accesului la educație și servicii de sănătate. Potrivit Băncii Mondiale, rata sărăciei a scăzut considerabil în ultimele decenii, iar clasa de mijloc este în creștere.
În ceea ce privește sistemul de caste, deși acesta a fost o parte integrantă a societății indiene, guvernul a implementat politici și legi pentru a combate discriminarea și a promova egalitatea. De exemplu, Constituția Indiei interzice discriminarea pe baza castelor și prevede acțiuni afirmative pentru grupurile marginalizate.
În acest context, este esențial ca vizitatorii să manifeste deschidere și empatie, să încerce să înțeleagă realitățile locale și să aprecieze bogăția culturală pe care India o oferă. Comentariile superficiale și pline de prejudecăți nu fac decât să perpetueze stereotipuri și să ignore complexitatea unei societăți atât de diverse.
S-auzim numai de bine?
Unii ar putea argumenta că Cristi și Ralu doar își exprimă opiniile personale și că au dreptul la propria perspectivă. Este adevărat că fiecare are dreptul la opinie, dar atunci când aceste opinii sunt exprimate într-un spațiu public și influențează o audiență largă, responsabilitatea devine mai mare.
Alții ar putea susține că șocul cultural și diferențele majore între India și țările occidentale pot fi copleșitoare și că reacțiile lor sunt naturale. Cu toate acestea, ca vloggeri de călătorii, Cristi și Ralu ar trebui să fie pregătiți pentru astfel de diferențe și să abordeze experiențele cu o minte deschisă.
Ignoranța nu este o scuză pentru lipsa de respect și perpetuarea stereotipurilor negative. În era digitală, informația este la îndemână, iar documentarea înainte de a vizita o țară este esențială. Mai mult, un călător responsabil își propune să învețe și să înțeleagă, nu să judece și să critice fără fundament.
În plus, utilizarea platformei lor pentru a răspândi astfel de opinii poate avea consecințe serioase, influențând percepțiile și atitudinile audienței față de India și față de călătorii în general.
Prin propagarea necontentenită a stereotipurilor și a prejudecăților, Cristi și Ralu contribuie la consolidarea unei imagini distorsionate și negative despre o țară care merită înțeleasă în toată complexitatea sa.
Ei știu că acest tip de conținut poate alimenta xenofobia și rasismul, încurajând audiența să reacționeze, totul în numele “algoritmului”. În contextul global actual, unde mișcările populiste și naționaliste sunt în creștere, exploatarea acestor atitudini pot avea consecințe grave asupra coeziunii sociale și a relațiilor interumane.
Clickbait și controversă, ca de obicei
Titlul vlogului lor este un exemplu clasic de clickbait: “Costul vieții în INDIA: Sărăcie LUCIE la SALARIU 1.70$ în CEA MAI MARE DEMOCRAȚIE A LUMII”. Prin folosirea literelor majuscule și a unor termeni șocanți, ei încearcă să atragă vizualizări prin provocarea unei reacții emoționale puternice.
Utilizarea sărăciei și a inegalităților din India ca mijloc de a genera trafic este nu doar lipsită de etică, dar și profund insensibilă. Ști că sensibilitatea este un termen greu de cuprins de Cristi, dar speram ca Ralucă, atunci mai are scăpări, să evidențieze atitudinea adesea mitocană a lui Cristi. În loc să abordeze aceste subiecte cu empatie, ei le exploatează pentru a-și crește numărul de vizualizări, ignorând orice urmă de bun simț.
Interacțiunile lor cu unii localnici arată că există potențial pentru dialog și înțelegere din partea lor. Dacă ar fi fost mai deschiși și mai respectuoși, aceste momente ar fi putut fi puncte de conectare autentică și învățare.
Vlogul Cristi și Ralu reprezintă un exemplu trist de românism cras în ceea ce privește interacțiunile cu alte culturi, fundamentat pe aerele de superioriate autohtone neșlefuite de anii petrecuți în peninsula Iberică. Plângerile constante despre bani și prețuri, disprețul față de viața localnicilor și ignorarea bogăției culturale a Indiei sunt nu doar dezamăgitoare, ci și dăunătoare.
