Cosmin Avram și aventura sa penibilă în cartierul roșu din Amsterdam
Într-o nouă încercare eșuată de a părea relevant, Cosmin Avram ne oferă un vlog din Amsterdam care demonstrează perfect cum să transformi un subiect serios într-o mascaradă jalnică. Cu o cameră tremurândă și un discurs incoerent, acesta se plimbă prin cartierul roșu ca un turist rătăcit, încercând să pară șocat de ceea ce vede, în timp ce face exact același lucru pentru care îi critică pe alții: exploatează situația pentru vizualizări și engagement ieftin pe platformele sociale.
În vlog, asistăm la un festival al ipocriziei în care Cosmin pretinde că face jurnalism de investigație, dar nu reușește decât să perpetueze stereotipurile și să transforme suferința umană în entertainment ieftin. Cu o “investigație” superficială și comentarii lipsite de substanță, el ratează complet șansa de a aborda cu responsabilitate un subiect atât de sensibil, preferând să se concentreze pe aspectele senzaționaliste care îi pot aduce mai multe vizualizări.
Turism de duzină
Deși pretinde că face o analiză profundă a fenomenului din Amsterdam, Cosmin nu reușește să treacă dincolo de observații banale de turist obosit. Cu remarci precum “miroase a iarbă peste tot” și “oamenii sunt veseli”, demonstrează o superficialitate jenantă în abordarea unui subiect care ar merita o tratare mult mai nuanțată și responsabilă. Lipsa totală de pregătire și documentare este evidentă în fiecare cadru.
Încercările stângace de a părea “șocat” de ceea ce vede sunt contrazise de comportamentul său de turist tipic, care filmează tot ce prinde în cadru fără niciun respect pentru intimitatea sau demnitatea persoanelor din jur. Este evident că singura “cercetare” făcută a fost o plimbare superficială cu camera prin cartier, fără nicio încercare reală de a înțelege contextul social și economic al fenomenului.
Ipocrizie la cote maxime
Cu o ironie involuntară, el critică turiștii care vin să “admire” vitrinele, în timp ce el face exact același lucru, doar că sub pretextul “documentării”. Se poziționează ca un observator moral superior, deși comportamentul său este identic, dacă nu chiar mai invaziv prin filmarea și expunerea situațiilor private pentru propriul câștig pe YouTube.
Momentele în care se plânge că este “agresat” când i se atrage atenția să nu filmeze sunt de un ridicol absolut, demonstrând o lipsă totală de autocritică și awareness. Ipocrizia atinge cote maxime când se declară șocat de “comportamentul turiștilor”, în timp ce el însuși exemplifică perfect acest comportament problematic, transformând drama umană în content viral.
Superficialitate periculoasă
În loc să ofere context și să exploreze complexitatea situației, Cosmin se mulțumește cu generalizări simpliste și observații la nivelul unui turist de weekend. Remarcile sale despre “românce” și “statistici” sunt aruncate în spațiul public fără nicio verificare sau context, contribuind la perpetuarea unor stereotipuri dăunătoare care afectează real viețile oamenilor.
Abordarea superficială și lipsa totală de empatie transformă acest vlog într-un manual perfect despre cum să nu tratezi subiecte sensibile. În loc să educe și să informeze, conținutul nu face decât să exploateze și să senzaționalizeze situații dramatice pentru câteva clickuri în plus.
O bătaie de joc
Finalul vlogului este la fel de superficial ca începutul, cu detalii făcute la repezeală și generalizări nechibzuite. În loc să ofere perspective valoroase despre problemele sociale și economice care duc la astfel de situații, Cosmin se mulțumește să numere “like-uri” și să cerșească abonamente într-un mod penibil.
Întregul exercițiu se dovedește a fi doar o altă încercare disperată de a genera trafic și vizualizări pe spatele unei probleme sociale serioase. Este dezamăgitor să vezi cum un subiect care ar merita o analiză serioasă este transformat într-un spectacol ieftin pentru algoritmi și engagement.
Un eșec total
În final, acest vlog reprezintă un eșec total în încercarea de a documenta realitatea din Amsterdam. Cu o abordare superficială, lipsită de empatie și profesionalism, el nu reușește decât să demonstreze limitele propriei înțelegeri și ale capacității sale de a trata subiecte complexe care merită mai mult decât câteva cadre tremurânde și comentarii banale.
Rezultatul final este un material care nu aduce nicio valoare reală discuției despre problemele sociale prezentate, ci doar contribuie la perpetuarea unor stereotipuri și prejudecăți dăunătoare. Este un exemplu perfect despre cum să nu faci “jurnalism” pe YouTube și cum să nu tratezi subiecte sensibile care afectează vieți reale, transformând drama umană în entertainment de duzină pentru algoritmi lacomi de engagement.
