Cum a transformat Cosmin Avram protecția germană în victimizare
În ultimul lui vlog, Cosmin Avram ne servește o porție copioasă de văicăreală marca “viața grea în străinătate”, la care se adaugă cu o doză zdravănă de ipocrizie. Deși se plânge că proprietarul vrea să-l evacueze după 18 ani, acesta găsește timp să ne arate contrastele din Berlin și să se laude cu procesele câștigate, demonstrând că știe să profite la maximum de sistemul pe care îl critică. Între două plângeri despre discriminare și nedreptate, nu uită să ne arate cât de bine cunoaște el sistemul legal german și cât de mult îl avantajează acesta.
Suntem purtați prin piețele din Berlin într-un tur al contrastelor sociale care pare mai degrabă o scuză pentru a ne arăta cât de “greu” îi este să trăiască într-una dintre cele mai dezvoltate țări din lume. Ironic este că, în timp ce deplânge soarta românilor discriminați, el însuși face remarci discriminatorii la adresa altor imigranți, demonstrând o dublă măsură care pare să-i scape complet. Cu fiecare minut care trece, vlogul se transformă într-un exercițiu de autocontrazicere și victimizare selectivă.
Drama unui chiriaș
Deși titlul vlogului sugerează o dramă imobiliară de proporții, aflăm că acesta se află de fapt într-o situație privilegiată. După 18 ani de chirie modică de 450 euro “cu toate costurile incluse”, proprietarul încearcă să-l evacueze, dar sistemul german îl protejează atât de bine încât a câștigat deja două procese și se pregătește pentru al treilea. Pare că singura “problemă” reală este că trebuie să-și apere drepturile în instanță, lucru pentru care nu plătește nimic datorită asigurării sale.
În loc să fie recunoscător pentru protecția oferită de legile germane, Cosmin preferă să se plângă și să sugereze că situația lui e reprezentativă pentru toți românii din Germania. Convenabil uită să menționeze că puțini chiriași se pot lăuda cu o chirie atât de mică în Berlin și cu atâta protecție legală. Mai mult, se laudă că știe să folosească sistemul în avantajul său, în timp ce critică alți imigranți care fac exact același lucru.
Ipocrizie la piață
Cu o abilitate remarcabilă de a găsi probleme unde nu sunt, acesta ne poartă prin două piețe din Berlin pentru a ilustra “diferențele sociale”. Ironic este că aceste diferențe par să-l deranjeze doar când nu-i sunt favorabile. Ne prezintă prețurile cu o precizie matematică, subliniind diferențele de “până la 10 ori” între piețe.
În timp ce laudă prețurile mici din “piața săracilor” și profită de ele, nu ezită să critice prezența imigranților și lipsa “nemților”. Aparent, discriminarea e rea doar când el e victima, nu și când o practică. Se plânge de prețurile mari din “piața bogaților” dar nu menționează că și calitatea produselor este diferită, preferând să sublinieze doar aspectele care îi susțin narativa de victimă.
Emigrantul care urăște alți emigranți
Deși susține că Germania e mai bună decât America, unde a refuzat cetățenia, Cosmin nu ratează nicio ocazie să se plângă de țara care l-a adoptat. Se laudă că a călătorit prin toată America, dar cumva asta nu l-a făcut mai tolerant față de alți imigranți din Germania. Experiența sa americană pare să fi servit doar ca material pentru comparații selective care să-i susțină argumentele actuale.
Paradoxal, în timp ce critică discriminarea față de români, el însuși face remarci discriminatorii despre turci și alți imigranți, demonstrând o dublă măsură care pare să-i scape complet. Această ipocrizie atinge cote maxime când vorbește despre “zonele transformate de refugiați”, ignorând complet faptul că și el este tot un imigrant care a “transformat” o parte din Berlin.
Sistemul german sub lupă
Cu o ipocrizie remarcabilă, critică politicile sociale germane care permit refugiaților să primească locuințe, în timp ce el însuși beneficiază de protecție legală împotriva evacuării și de chirii controlate de stat. Pare să uite convenabil că același sistem “discriminatoriu” îi permite să locuiască cu o chirie modică și să-și apere drepturile în instanță fără costuri.
Se plânge de “discriminare” când vine vorba de români, dar laudă sistemul german când îl ajută să câștige procese împotriva proprietarului. Aparent, Germania e rea doar când avantajele sistemului nu-i sunt lui favorabile. Această abordare selectivă a dreptății sociale demonstrează o lipsă totală de autocritică și obiectivitate.
Un spectacol al falsității
În final, acest vlog reușește performanța de a fi simultan o laudă și o critică a sistemului german, în funcție de cum îi convine lui Cosmin. Între două mușcături dintr-un cârnat de “jumătate de metru”, acesta ne servește o porție generoasă de ipocrizie și contradicții.
Deși pretinde că ne arată “adevărata față” a Berlinului, ceea ce vedem de fapt este propria lui incapacitate de a recunoaște privilegiile de care se bucură în sistemul pe care îl critică atât de vehement. Acest vlog este un exemplu perfect de cum să transformi o situație privilegiată într-o dramă personală, totul pentru câteva vizualizări pe YouTube.
