Cosmin Avram și exploatarea culturii thailandeze pentru vizualizări
Stăteam liniștit la cafea când am dat peste noul vlog al lui Cosmin Avram, în care ne anunță revenirea lui în Thailanda pentru a treia oară - de data asta cu prietenii și copiii. Trei săptămâni în “țara care îi relaxează”, spune el, deși ce urmează e orice numai relaxare nu. Filmarea începe cu o plimbare prin Bangkok și evoluează rapid în ceea ce aș numi un spectacol al groazei culinare. În timp ce face observații superficiale despre creșterea prețurilor în Thailanda și mulțumește abonaților pentru cei “300.000” de abonați (o exagerare tipică), Cosmin transformă experiența gastronomică într-un circ. Aventura începe cu testarea durianului, continuă cu insecte prăjite și culminează cu scorpioni și miriapozi - toate prezentate cu reacții exagerate care dau măsura acestui vlog: superficialitate mascată în curaj.
Chinatown devine scena principală a acestei mascarade. Când intrăm în labirintul de tarabe, Cosmin nu face niciun efort să înțeleagă sau să explice gastronomia locală. În schimb, transformă totul într-un concurs de “cine îndrăznește mai mult” - abordare care denotă un respect minim pentru cultura thailandeză. E de-a dreptul jenant să vezi cum se comportă: râde de reacțiile prietenilor, îi încurajează să guste insecte doar pentru reacții, și folosește expresii precum “testul gândacilor” sau “aceștia au plecat dintre noi cu câteva zile în urmă” referindu-se la fructele de mare care nu arată proaspete. Se vede clar că scopul nu e să înțeleagă bucătăria thailandeză, ci să genereze conținut șocant pentru vizualizări.
Cel mai deranjant aspect rămâne implicarea copiilor în această “demonstrație” de curaj. Îi vedem pe Victor și Eva cum sunt practic forțați să încerce alimente care provoacă vizibil dezgust, totul pentru amuzamentul adulților. “Cel mai curajos e Victor, bravo Victor”, spune Cosmin, ca și cum a-ți forța limitele până la greață ar fi o virtute. E o formă subtilă de presiune și manipulare emoțională, iar punerea în scenă pentru cameră face totul și mai problematic. Când îl vezi pe Cosmin cum râde de reacțiile celor mici, nu poți să nu te întrebi dacă acest tip de conținut merită promovat - cu atât mai puțin când implică minori.
Cea mai paradoxală afirmație vine când Cosmin recunoaște că “n-am văzut niciodată tailandezi mâncând” aceste preparate, admițând practic că întreaga experiență e o capcană turistică. Dar continuă oricum, căutând cu disperare reacții extreme. Tot spectacolul e presărat cu observații banale și superficiale: “Hai că e ieftină Thailanda”, spune sarcastic în timp ce aruncă bani pe alimente pe care nici nu le poate mânca. Întregul segment din Chinatown devine astfel o caricatură a turismului de masă, unde “aventura” înseamnă să faci lucruri șocante pe care localnicii înșiși nu le practică, doar pentru a avea ce povesti acasă și ce posta pe rețelele sociale.
Spre finalul vlogului, când în sfârșit grupul decide să mănânce “ceva comestibil” (un lobster), vedem adevărata față a experienței: mâncare normală, gustoasă, dar care nu generează suficiente reacții pentru YouTube. Cosmin plătește 1.800 de bath și primește niște fructe gratuite ca desert. Apoi, într-o încercare stângace de a oferi un sfat util, menționează că ar trebui să alegeți fructe de mare vii pentru a vă asigura că sunt proaspete. După toată mascarada anterioară, acest sfat sună complet deplasat - de parcă scopul vlogului ar fi fost vreodată să educe, nu să șocheze.
Și stați așa, că mai este ceva! Întreaga experiență ne lasă cu un gust amar și cu întrebarea: ce încearcă de fapt Cosmin Avram să demonstreze? Că are curaj să mănânce insecte? Că poate manipula un grup întreg să facă lucruri care le provoacă dezgust? Sau poate că vrea să exploateze fascimația occidentală pentru “ciudățeniile” asiatice? Oricare ar fi motivul, rezultatul e o perspectivă superficială, lipsită de respect și autenticitate asupra unei culturi bogate. Iar promisiunea finală că “vor mai filma ceva pe insule” te face să te întrebi: oare ce alte limite va încerca Cosmin să forțeze data viitoare? Ce alte experiențe “extreme” va căuta pentru vizualizări, în timp ce ignoră complet esența locurilor pe care le vizitează? Misterul rămâne, dar un lucru e sigur - autenticitatea nu e prioritatea lui.
