Circul mediocrității și supraviețuirea cu 'HaiHui în doi' pe insula... paradisiacă!
Spectacolul penibil, parcă venit din spatele blocurilor din Burdușeni, pe care ni-l oferă Andreia și Ionuț Chiper în “capodopera vloggeristică” intitulată “Am clacat psihic pe INSULA PUSTIE! Față în față cu pericolele reale (accidentare, animale și junglă)”. Titlu clasic, la înălțimea clickbait-ului pentru generația tânără, deschide un vlog strălucitor al modului în care poți lua o experiență potențial autentică și o poți transforma într-un circ lipsit de substanță, garnisit cu o doză generoasă de dramatizare ieftină și narcisism digital.
Supraviețuire de lux
Să începem cu premisa acestui vlog: nouă zile pe o “insulă pustie” pentru a învăța tehnici de supraviețuire. Sună impresionant, nu-i așa? Dar stați, că devine și mai bine. Primele șase zile sunt dedicate “trainingului”, iar ultimele trei zile sunt pentru a pune în practică ce au învățat. Da! Evident, e ca și cum ai merge la un resort all-inclusive și ai numi asta supraviețuire în sălbăticie. De ce? Pentru că totul este controlat întrucât vorbim de o aventură simulacru.
Andreia și Ionuț ne oferă o demonstrație magistrală a ceea ce înseamnă să fii complet ipocrit. De la trezirea șocantă cu un varan lângă hamac (oh, ce oroare!), până la plângerile constante despre dureri de spate și disconfort, cei doi reușesc să transforme o oportunitate unică într-un festival al lamentărilor. Trebuie să fie și ei pe valul plângerilor al noului trend în vlogurile de călătorie.
“Bună dimineața, mama mia, tremur!”
Această replică este emblematică pentru întregul lor demers. Doar n-o să abordeze experiența cu entuziasm și curiozitate, ci aleg să se concentreze pe orice disconfort minor și să-l amplifice la nivelul unei drame shakespeariene. Și acesta este doar începutul.
Cum să faci un foc… pentru Instagram
Unul dintre punctele culminante ale acestui vlog este, fără îndoială, secțiunea dedicată aprinderii focului. Cu o mândrie demnă de cauze mai nobile, Andreia și Ionuț ne anunță că au fost “primii din grup care au reușit să facă focul în mod tradițional”. Bravo!
Procesul de aprindere a focului este prezentat cu atâta dramatism și auto-felicitare, încât te-ai gândi că au descoperit secretul fuziunii la rece. Realitatea este că, în ciuda “succesului” lor, întreaga demonstrație pare mai degrabă o încercare stângace de a impresiona camera decât o lecție utilă de supraviețuire.
“E mult mai complicat decât pare.”
Pentru niște oameni plecați înspre capitală din spiritul pur al moldoveanului (spirt) la Suceava, să spui asta e ca și cum ai spune că n-ai văzut niciodată cum micționează vaca la câmp. Asta ar trebui să fie motto-ul întregului lor canal.
Dramatizare și auto-victimizare. Evident!
Pe măsură ce vlogul avansează, devine din ce în ce mai evident că Andreia și Ionuț sunt mai preocupați de crearea unor momente “dramatice” decât de a oferi o perspectivă directă, simplă, autentică asupra experienței simulate de supraviețuire. Fiecare provocare minoră este amplificată la maximum, fiecare disconfort este tratat ca o tragedie.
“M-am speriat, vă dați seama. M-am prins de funia de deasupra…”
Această reacție la vederea unui varan (adus acolo pentru exercițiu) este emblematică pentru abordarea lor. În loc să aprecieze șansa de a observa fauna locală în habitatul său natural, ei aleg să simuleze o senzație de frică și să o transforme într-un moment de “suspans” pentru audiență.
Întregul vlog este presărat cu astfel de momente de auto-dramatizare. De la plângerile despre țânțari până la lamentările despre lipsa unui duș proper, Andreia și Ionuț reușesc să transforme o experiență potențial educativă într-un festival al plângerilor de lux.
Realitatea ca o farsă bine orchestrată
Ce ne oferă “HaiHui in doi” de la vlog la vlog de ceva vreme? Mostre de senzaționalism fals neratând vreo oportunitate de auto-promovare. Andreia și Ionuț Chiper au reușit performanța detestabilă de a lua simularea conceptului de supraviețuire în sălbăticie și de a-l transforma într-un soi de tragedie all-inclusive cu aere de inconveniență. Confundă intenționat disconfortul controlat cu adversitatea reală, iar rezultatul este un bvlog care nu servește nici scopului educativ, nici celui de divertisment.
Este o altă filă din testamentul superficialității, al nevoii constante de validare externă și al incapacității de a trăi experiențe fără a le reconfigura prin prisma potențialului lor comercial. Este o ilustrare perfectă a modului în care conținutul online poate fi golit de substanță în favoarea clickbait-ului și a senzaționalismului ieftin. Un spectacol al propriului lor narcisism, împachetat frumos în ambalajul strălucitor al “conținutului de calitate” - “HaiHui in doi”, doamnelor și domnilor.
Ce putem învăța din acest vlog? Poate doar că, în era social media, “supraviețuirea” nu mai înseamnă să faci față provocărilor naturii, ci să reziști tentației de a transforma fiecare experiență într-o oportunitate de a acumula like-uri și vizualizări. Și din păcate, în acest sens, Andreia și Ionuț devin experți în supraviețuire în jungla toxică a validării online.
