Ciprian Lospa ne arată cum listele negre ale trădătorilor amenință democrația în România
Într-o perioadă în care dezinformarea și teoriile conspirației proliferează în mediul online, Ciprian Lospa atrage atenția asupra unui fenomen îngrijorător care a luat amploare în România: crearea și distribuirea “listelor negre” cu personalități publice. Aceste liste, generate de indivizi care se auto-proclamă apărători ai valorilor naționale, vizează jurnaliști, artiști, activiști civici și alte persoane publice care și-au exprimat susținerea pentru cauze precum vaccinarea anti-COVID, drepturile minorităților sau sprijinul pentru Ucraina.
Manipularea narativă folosită de creatorii acestor liste este remarcabilă prin absurditatea ei. Personalități cu viziuni complet diferite, precum CTP, Mircea Badea, Mihai Gâdea și Radu Banciu, sunt etichetate drept “ultra-progresiști” și acuzate că promovează aceeași agendă. Ironia situației este că mulți dintre cei incluși pe liste sunt de fapt conservatori declarați, ceea ce demonstrează inconsistența logică a acestor acuzații.
Un element central al acestor narațiuni toxice este invocarea USAID (United States Agency for International Development) ca forță obscură care ar orchestra manipularea opiniei publice din România. Realitatea este că USAID și-a încheiat oficial activitatea în România în 2007, odată cu aderarea țării la Uniunea Europeană, iar programele sale au contribuit la dezvoltarea democratică post-comunistă prin sprijinirea societății civile și a presei independente.
Pericolul real al acestor liste nu constă doar în dezinformarea pe care o propagă, ci și în efectele concrete asupra celor vizați. Persoanele incluse pe aceste “liste ale rușinii” primesc amenințări, sunt supuse campaniilor de denigrare și, în unele cazuri, pierd relații personale sau profesionale. Creatorii listelor își păstrează o “portiță de scăpare” prin formulări ambigue, dar impactul toxic asupra societății rămâne.
Este fascinant cum aceste liste reflectă o mentalitate totalitară modernă, în care orice voce care nu repetă narativele naționalist-paranoice devine automat suspectă. Nu sunt necesare dovezi sau fapte concrete - simpla includere pe listă este suficientă pentru a marca pe cineva drept “trădător”. Acest mecanism de etichetare și excludere socială amintește de practicile regimurilor autoritare din trecut.
În spatele acestor liste se ascunde o realitate mult mai întunecată decât par să realizeze cei care le distribuie. Aceste practici nu reprezintă doar simple exprimări ale unor opinii divergente, ci sunt primii pași spre normalizarea discursului extremist și a intoleranței în societate. Iar ceea ce începe ca o “simplă listă” pe social media poate evolua rapid într-un instrument de intimidare și represiune socială cu consecințe imprevizibile pentru viitorul democrației românești.
