Ciprian Lospa dezvăluie culisele șocante ale protestelor pro Călin Georgescu din București
Într-un București cuprins de febra protestelor, realitatea pare să fi depășit orice scenariu imaginat de Caragiale. Străzile capitalei au devenit scena unor manifestări care oscilează între tragic și comic, unde protestatarii s-au cățărat pe monumente istorice și cruci ale eroilor, transformând revolta civică într-un spectacol grotesc al absurdului contemporan.
Anularea alegerilor prezidențiale de către CCR a aprins scânteia acestor proteste, dar ce a urmat depășește cu mult cadrul unei simple nemulțumiri democratice. Jurnaliștii au fost agresați, mașinile presei vandalizate, iar unii manifestanți au ales să-și exprime “patriotismul” prin acte de o violență și vulgaritate greu de imaginat în secolul XXI.
În mijlocul acestui haos organizat, Călin Georgescu, autoproclamatul “împărat țăran”, strălucește prin absență la propriile proteste. Susținătorii săi, îmbrăcați în uniforme militare cu însemne rusești și scandând lozinci anti-NATO, par să fi uitat complet pentru ce libertăți au murit eroii pe ale căror cruci se cațără acum cu atâta ușurință.
Într-o turnură neașteptată a evenimentelor, tocmai Gigi Becali, cunoscut pentru declarațiile sale controversate, devine purtătorul unui mesaj surprinzător de lucid. Deși îl susține pe Georgescu, nu ezită să critice vehement ideile anti-europene și să laude beneficiile apartenenței la UE, creând astfel unul dintre cele mai bizare paradoxuri politice recente.
Pe rețelele sociale, susținătorii lui Călin Georgescu împart amenințări cu aceeași ușurință cu care împart “adevăruri absolute”. De la teorii despre implicarea lui Trump în politica românească, până la previziuni apocaliptice despre invazii NATO, narativul lor pare desprins dintr-un scenariu de film distopic.
În timp ce autoritățile păstrează o tăcere asurzitoare privind presupusele dovezi de ingerință externă, protestele continuă să escaladeze într-o direcție tot mai întunecată. Iar în această nebunie generalizată, unde credincioșii calcă cruci în picioare și patrioții poartă însemne străine, începem să ne întrebăm dacă nu cumva trăim cu toții într-una dintre comediile lui Caragiale, doar că de data aceasta, finalul rămâne încă nescris.
