Cătălin Stănciulescu, BackPackYourLife și ipocrizia supremă despre libertatea de filmare din China
Într-o mostră de ipocrizie crasă, Cătălin Stănciulescu ne oferă o lecție despre controlul din China în timp ce se plimbă nestingherit pe străzile din München. Cu o aroganță specifică influencerilor care se cred experți după câteva săptămâni petrecute într-o țară, acesta ne servește o porție generoasă de impresii superficiale despre “controlul” din China, în timp ce filmează prin Germania, demonstrând o lipsă totală de conștientizare a propriilor privilegii și a ironiei situației în care se află.
În cel mai recent vlog al său, el demonstrează o capacitate remarcabilă de a vorbi despre restricții și monitorizare din China, în timp ce se plimbă relaxat prin München cu camera în mână. Ironia situației pare să-i scape complet, la fel ca și faptul că înregistrează nestingherit un vlog despre cât de greu este să filmezi în China, din Germania, într-un oraș unde libertatea de exprimare este la ea acasă.
Expertul în China din München
Deși se află la mii de kilometri distanță de Beijing, Cătălin se lansează într-o analiză “expertă” despre sistemul de control din China. Cu o mare siguranță, ne explică cum funcționează societatea chineză, bazându-se pe o experiență turistică de “o lună și vreo trei săptămâni”, perioadă în care probabil a avut timp să descopere toate secretele unei civilizații milenare.
Această atitudine de expert instant este amplificată de modul în care prezintă informațiile, ca și cum ar fi singurul occidental care a pus vreodată piciorul în China și a supraviețuit pentru a povesti. Fiecare observație banală este tratată ca o revelație extraordinară, transformând experiențe turistice comune în aventuri demne de un film de spionaj.
Paranoia turistică
Cu o dramatizare demnă de un scenariu de film thriller, Cătălin descrie procesul de cazare în China ca pe o operațiune secretă. Aparent, simpla înregistrare la hotel devine o poveste demnă de James Bond, cu acte în trei exemplare și vizite obligatorii la secția de poliție, ignorând complet faptul că proceduri similare există în multe țări din Asia.
Modul în care transformă fiecare interacțiune birocratică într-un potențial scenariu de film de acțiune este aproape comic. De la completarea unui formular banal, până la prezentarea pașaportului la recepție, totul capătă proporții epice în interpretarea sa melodramatică, demonstrând o capacitate remarcabilă de a transforma rutina în spectacol.
Contradicții și confuzii
În timp ce ne avertizează despre pericolele filmării în China, Cătălin se contrazice singur menționând că “nu am pățit probleme, nu am pățit să vină să se ia nimeni de mine”. Această inconsecvență flagrantă între avertismentele dramatice și experiența personală pare să nu-l deranjeze deloc, la fel cum nu-l deranjează nici faptul că vorbește despre restricții în timp ce filmează nestingherit.
Confuzia sa atinge cote maxime când încearcă să explice diferențele culturale, amestecând observații superficiale cu generalizări pripite. Este evident că nu realizează ironia situației în care se află. Un vlogger care se plânge de restricții în timp ce exercită exact libertățile pe care pretinde că îi sunt îngrădite.
O gândire limitată
Cu o superficialitate remarcabilă, Cătălin se aventurează într-o analiză sociologică comparativă între valorile occidentale și cele chinezești. Reduce complexitatea unor sisteme sociale milenare la o simplă dihotomie, “libertate vs ordine”, ignorând complet nuanțele și contextul istoric.
Această abordare simplistă este agravată de tendința sa de a prezenta totul în alb și negru, fără să ia în considerare multiplele straturi de complexitate ale societății chineze moderne. Pare incapabil să vadă dincolo de stereotipurile occidentale, oferind o perspectivă care ar putea fi la fel de bine extrasă dintr-un manual de propagandă anti-chineză de acum 50 de ani.
Când mediocritatea se crede înțelepciune
În final, Cătălin își încheie periplul cu o invitație la un viitor vlog despre “propagandă”, demonstrând că ironia situației îi scapă complet. Se pare că experiența sa turistică de câteva săptămâni în China l-a transformat într-un expert în geopolitică și sisteme sociale, gata să împărtășească “înțelepciunea” sa cu masele.
Întregul exercițiu de “analiză” se dovedește a fi mai degrabă o demonstrație de superficialitate și lipsă de autocritică, wrapped în ambalajul strălucitor al content-ului de social media. Rămâne de văzut dacă următorul său vlog despre propagandă va fi la fel de “obiectiv” ca această analiză despre controlul din China, făcută confortabil de pe străzile Germaniei, unde libertatea de exprimare pe care o critică în alte părți îi permite să producă exact acest tip de conținut.
